La 15 aprilie 1940 s-a stins din viaţă Alexandru Plămădeală, sculptor şi pictor român. Alexandru Plămădeală (1888-1940) este considerat cel mai important sculptor basarabean din prima jumătate a secolului XX.
S-a născut în octombrie 1888 într-o familie de intelectuali (preoţi) în satul Buiucani, judeţul Chişinău. În timpul studiilor sale la Seminarul Teologic din Chişinău i-a avut colegi pe unii din personalităţile marcante ale timpului – poetul A. Mateevici, președintele Sfatului Țării I. Inculeţ și D. Ciugureanu, primul ministru al Republicii Democratice Moldovenești, deputat în Sfatul Țării, compozitorul Al. Cristea ș.a. Concomitent făcea şi cursuri de artă la Şcoala de desen, condusă de cunoscutul pictor Vladimir Ocuşco. Asimilând primele cunoştinţe şi noţiuni despre artă, studiind în particular creaţiile diferitor artişti plastici, tânărul îşi propune să se consacre artei. În acest scop absolvă Şcoala Superioară de Pictură de la Moscova, angajându-se şi la diverse ateliere, îndeplinind diferite lucrări legate de artă. După absolvirea prestigioasei şcoli, Alexandru Plămădeală pleacă în oraşul Sankt-Peterburg, unde se angajează în calitate de gravor de medalii la Monetrăria statului timp de doi ani (1916-1918), după care revine la Chişinău.
În anul 1929, Alexandru Plămădeală este numit în funcția de director al Școlii de desen, transformată ulterior în Școală de arte plastice, pe care o conduce timp de 11 ani. Capodopera lui Alexandru Plămădeală o constituie „Monumentul lui Ştefan cel Mare” din Grădina Publică din Chişinău (1927). Pentru a executa schiţele, autorul a studiat arhivele şi bibliotecile din Iaşi, Bucureşti și Cernăuţi. Lucrările au fost demarate în aprilie 1925 şi finisate peste 3 ani. Această lucrare este considerata cea mai importantă opera din creația sa.
A fondat în 1939 Pinacoteca Municipală din Chişinău, alcătuită din operele-donaţii ale pictorilor autohtoni. În calitate de director al Şcolii de Arte Plastice a contribuit la formarea unei întregi pleiade de artişti plastici. Printre discipolii săi sunt renumiți sculptori, așa ca: Claudia Cobizeva, Vladimir Dobroşinschi, Leonid Fitov, Lev Averbuh etc. Tot la iniţiativa lui, în 1939, este fondată Pinacoteca Municipală, formată din donaţii ale Ministerului Culturii al României şi ale artiştilor plastici basarabeni, în total 161 lucrări. Acesta a fost ultimul proiect de amploare realizat de Al. Plămădeală în scurta sa viață. Lui Alexandru Plămădeală îi aparţine ideea de a crea la Chişinău o Alee a Clasicilor literaturii române, care într-adevăr a fost realizată, dar după moartea sa, în 1958.
Fiind înzestrat cu mare har, dar şi cu o capacitate enormă de muncă, a practicat şi a lucrat în toate genurile artei (portret, nud, compoziţie de gen, plastică mică, bust funerar, sculptură monumentală). A contribuit la apariţia fenomenului plasticii sculpturale în Moldova, lucrările lui reprezentând de fapt cartea de vizită în arta plastică moldovenească. Studiind la şcoala rusească şi având multe tangenţe cu această cultură, evident, creaţia maestrului s-a aflat mai întâi sub influienţa artei ruseşti. Mai târziu el este absorbit de influenţa şcolii româneşti şi a celei europene.
Alexandru Plămădeală este autorul bustul funerar al poetului Alexei Mateevici de la Cimitirul Central din Chişinău. În domeniul plasticii de forme mici Alexandru Plămădeală realizează o serie de portrete ale oamenilor de creație și a intelectualilor români și basarabeni: portretele cântăreței Lidia Lipcovschi, bustul lui Alexandru Donici, portretul lui Bogdan Petriceicu-Haşdeu, portretul poetului Ion Minulescu. În anul 1934 a pictat interiorul catedralei din Tighina.
A fost înmormântat la Cimitirul Ortodox Central de pe strada Armenească. Numele sculptorului îl poartă Colegiul de Arte Plastice și o stradă din Chişinău. În 1995 a fost instalată o placă comemorativă pe casa unde a locuit marele artist.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com