La 19 august 1881 s-a născut cel mai important muzician român, George Enescu. Locul lui e în panteonul lumii, alături de alte genii, care îmbogăţesc şi înnobilează viaţa oamenilor de pretutindeni prin creaţia lor. Printre alte glorii ale acestui neam binecuvântat de Dumnezeu, pe români îi reprezintă şi George Enescu.
Compozitorul, violonistul, pedagogul, pianistul și dirijorul, George Enescu, a văzut lumina zilei în localitatea Liveni-Vârnav, județul Botoșani.
Copilul George Enescu a fost înzestrat de către Dumnezeu cu abilități remarcabile: avea un auz muzical uimitor, o memorie uluitoare (era suficient să audă o singură dată o melodie, pentru a o putea reproduce cu ușurință și, la maturitate, putea dirija întreaga operă a compozitorului Richard Wagner și cânta pe dinafară nu mai puțin de 62 de volume de Bach), deținea o excelentă memorie vizuală. Mai mult, Enescu știa să citească, să scrie și să socotească încă de la vârsta de 4 ani, cunoștea notele muzicale la 5 ani. George Enescu, copilul-minune, știa la acea vârsta că vrea să devină compozitor.
Între anii 1888-1894 el a studiat la Conservatorul din Viena. Se încadrează rapid în viața muzicală a Vienei, concertele sale în care interpretează compoziții de Johannes Brahms, Pablo de Sarasate, Henri Vieuxtemps, Felix Mendelssohn-Bartholdy, entuziasmând presa și publicul, deși avea doar 12 ani.
După absolvirea Conservatorului din Viena cu medalia de argint, George Enescu își continuă studiile la Conservatorul din Paris (1895-1899). În ziua de 6 februarie 1898 își face debutul în calitate de compozitor în cadrul Concertelor Colonne din Paris cu Suita simfonică „Poema Română”. Tot atunci, în același an, începe să dea lecții de vioară la București.
Din primii ani ai secolului XX datează compozițiile sale mai cunoscute, cum sunt cele două Rapsodii Române (1901-1902), Suita nr. 1 pentru orchestră (1903), prima sa Simfonie (1905), Șapte cântece pe versuri de Clément Marot (1908). Activitatea sa muzicală alternează între București și Paris, întreprinde turnee în mai multe țări europene.
După Primul Război Mondial își continuă activitatea împărțită între România și Franța. Face mai multe călătorii în Statele Unite ale Americii, unde a dirijat orchestrele din Philadelphia (1923) și New York (1938). În anii 1921-1931 lucrează la opera „Oedip”, monumentală creație dramatică și muzicală, care abia în ultimii ani a început să se impună pe scenele teatrelor de operă din lume. Cariera internațională a operei a fost însă întreruptă de declanșarea celui de-al Doilea Război Mondial, când, în 1940, Parisul a fost ocupat de armata germană. Opera și-a păstrat însă popularitatea în România, fiind de mai multe ori montată în timpul Festivalului internațional „George Enescu” din București, premiera românească datând din 1958, când în rolul titular a evoluat David Ohanesian. O spectaculoasă punere în scenă s-a făcut în regia lui Andrei Șerban (1995), care a provocat numeroase controverse. În ultimele decenii se observă un puternic reviriment al operei, prin montări în mai multe țări ale lumii, printre care Italia, Germania, Austria, Marea Britanie, Statele Unite ale Americii, Portugalia.
Genialul compozitor român s-a stins din viață la 4 mai 1955. Despre viața și activitatea sa George Enescu a declarat cu înflăcărare: „Nu mi-am servit țara decât cu armele mele: condeiul, vioara și bagheta”.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com