La 20 mai 1928, căpitanul român Gheorghe Bănciulescu, primul aviator din lume care a zburat cu proteze la ambele picioare, obține locul 1 la concursul internațional aviatic de la Băneasa. Aviatorul își fracturase picioarele în accidentul aviatic de la Hirbun, Cehoslovacia, din septembrie 1926, după care medicii au decis amputarea lor.
Gheorghe Bănciulescu (n. 28 decembrie 1898, la Iaşi – d. 12 aprilie 1935, Cairo) a fost un pilot român, cunoscut datorită faptului că a fost prima persoană care a pilotat un avion având proteze în loc de picioare. Gheorghe Bănciulescu a fost fiul unui ofițer de infanterie. A urmat Liceul militar din Iași, apoi școala de infanterie din Botoșani. La vârsta de 19 ani a primit gradul de sublocotenent și a fost trimis pe front. Plutonul pe care l-a comandat la Mărășești a fost decimat, rămânând în viață numai 6 soldați. Vocația zborului și-a descoperit-o în tranșee, fascinat de luptele urmărite pe bolta cerească. După război și-a dorit să devină pilot, în pofida intervențiilor tatălui său pe lângă medicii militari, acesta dorind să fie declarat inapt. În 1919, locotenentul Bănciulescu, la manșa unui aparat de zbor tip Newport, s-a ridicat pentru prima dată în aer. La 12 septembrie 1926, căpitanul Bănciulescu, împreună cu mecanicul Ion Stoica, la bordul unui Potez-XXV, se aventura să bată un record de viteză, decolând de pe aeroportul francez Le Bourget, cu destinația București. După parcurgerea distanței de 1000 de kilometri, condiție pentru omologarea recordului vizat, avionul pilotat de Bănciulescu a intrat într-un câmp cețos, deasupra orașului austriac Linz. Eforturile de a ridica aeronava la altitudine nu au reușit, așa că temerarii s-au izbit de o creastă muntoasă. Mecanicul a murit strivit de motor, în vreme ce pentru a supraviețui, medicii i-au amputat ambele picioare lui Bănciulescu.
Refacerea a fost dificilă, cu perioade lungi petrecute în spitale din Cehoslovacia, Germania și România. Bănciulescu a primit proteze și, îndemnat de uriașa sa voință, a revenit la bordul unui avion. Susținut din plin de comandantul său direct, Gheorghe Negrescu, dar și de prietenul Mihai Pantazi, Bănciulescu și-a urmat visul și vocația, chiar dacă teoretic era considerat infirm.
În iulie 1927, pentru prima dată în istoria aviației mondiale, un pilot cu proteze a condus un avion. Acesta era, evident, Gheorghe Bănciulescu, iar pentru performanța sa a primit din partea președintelui Franței, Louis Barthou, distincția Legiunea de onoare în grad de cavaler.
În primăvara anului 1928, a avut loc primul miting aerian pe Aerodromul Băneasa, unde mii de spectatori, printre care şi soţia sa, au urmărit acrobaţiile lui aeriene. Cu acea ocazie a aflat că soţul său zboară din nou, cu toate că, înainte de miting îi promisese că nu se va mai urca niciodată în carlinga unui avion.
În 1933 a dat curs unei provocări majore, aceea de a întreprinde raiduri de anduranță. Primul dintre acestea a măsurat 8000 de kilometri, cu parcurgerea a minimum 1000 de kilometri zilnic, deasupra Europei. În ultima etapă a turului, a plecat de la Paris pentru a ateriza la Belgrad, cu un avion românesc Set-41.
Comandorul cu baston, cum a fost supranumit în epocă Gheorghe Bănciulescu, a fost solicitat de armata franceză să desfășoare un astfel de raid deasupra continentului african, scopul misiunii fiind identificarea și stabilirea traseelor aeriene. Însoțit de un mecanic și un telegrafist, la manșa celui mai modern avion franțuzesc al momentului, Potez-9-AB, cu două motoare, Bănciulescu a plecat la 13 martie 1935 pe traseul Paris-Marsilia-Napoli-Tunis-Tripoli-Bengazi-Cairo-Wadi Halfa-Khartoum-Al Fashir-Abieche-Fort Lamy-Fort Archambault-Bangui-Banghasou-Juba-Atbara-Cairo. Zborul a fost foarte dificil, condițiile meteorologice extenuând membrii echipajului. Furtunile de nisip au fost obstacole suplimentare, acestea putând uza motoarele și pune în dificultate pilotul.
Zborul a fost considerat un succes remarcabil de specialiștii în aviație, iar Bănciulescu și-a trecut în palmares această reușită profesională. Gripa tropicală contactată în timpul misiunii avea să îi fie fatală, așa că la 12 aprilie 1935, la numai 37 de ani, Gheorghe Bănciulescu pleca spre Ceruri, de această dată fără avionul său drag.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com