La 21 februarie 1805 s-a născut Timotei Cipariu, filolog și lingvist român. El este considerat „părintele filologiei române”.
Timotei Cipariu (1805-1887) a fost revoluționar pașoptist, politician în Transilvania, cleric greco-catolic, membru fondator al Academiei Române, primul vicepreședinte, apoi președintele Asociației Transilvane pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român. A fost un poliglot care cunoștea circa 15 limbi.
Născut într-o familie de țărani dintr-un sat de lângă Blaj, Timotei Cipariu a devenit o personalitate marcantă, depășindu-și condiția socială prin muncă asiduă și studiu intens. El a demonstrat tuturor că dragostea pentru cunoaștere i-a fost suficientă pentru a deveni unul dintre cei mai mari savanți ai vremurilor sale, în ciuda faptului că nu a studiat la faimoasele universități din Budapesta sau Viena. Munca și activitatea lui Cipariu este impresionantă. A avut contribuții semnificative în diferite ramuri ale științei, de la lingvistică și filologie la istorie, teologie, jurnalism, cultură și politică. A scris studii de lingvistică și istorie românească, având ca scop demonstrarea drepturilor istorice ale poporului român și a originii sale romane. A propus folosirea cuvintelor de origine latină și evitarea cuvintelor de origine non-latină. A fost unul dintre pionierii jurnalismului românesc din Transilvania. A înființat și a editat mai multe periodice: „Organul luminărei”, primul ziar românesc scris cu alfabet latin (1847) și „Archivu pentru filologie și istorie”, prima revistă românească de filologie (1867). Cipariu a fost unul dintre membrii fondatori, prim-vicepreședintele (1861-1866) și președintele (1877-1887) ASTREI — Asociația Transilvană pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român, asociație culturală înființată în 1861, care a avut un rol important în emanciparea culturală a românilor din Transilvania. De asemenea, a fost membru al Societății Germane de Studii Orientale din Leipzig. Pentru a completa acest portret, trebuie menționate contribuțiile sale în domeniul literaturii române: poezie, memorii, oratorie sau corespondență și istorie, teorie și critică literară.
Dar dincolo de realizările sale, cu adevărat uimitoare a fost venerația lui pentru cărți și biblioteci. Era proprietarul uneia dintre cele mai valoroase biblioteci private din Transilvania. A fost și un lingvist extraordinar; a învățat singur 14 limbi străine, printre care: greacă, latină, ebraică, arabă, siriacă, turcă, persană, spaniolă, italiană, germană, engleză și maghiară. La vârsta de 14 ani, putea recita operele lui Vergiliu și Ovidiu în latină, iar la 16 ani, știa pe de rost Iliada și Odiseea în greacă veche. În jurul său s-a creat o aură de legendă; în epocă, se povestea cum s-a întors la Blaj pe jos, după o călătorie la Constantinopol, calul său extenuat cărând saci plini cu cărți rare.
Cercetările și lucrările sale au fost apreciate de contemporanii săi. Renumitul istoric german Theodor Mommsen l-a vizitat la Blaj; se spune că ar fi furat una dintre prețioasele tăblițe cerate romane pe care Cipariu le-a folosit pentru a dovedi că româna este o limbă latină. Precursor al unor teorii lingvistice moderne, el anticipează distincția dintre limbă și vorbire, evidențiată de Ferdinand de Saussure. Originea și formarea limbii române constituie probleme importante în vederea unificării și a creării unei limbi române literare unice. Observând existența, la nivelul vocabularului, a variantelor dialectale și regionale, Timotei Cipariu propune unificarea limbii pe baza ortografiei și consideră, în acest sens, principiul etimologic ca fiind unicul mijloc de realizare a acestui deziderat. Concepțiile sale asupra problemelor fundamentale ale limbii române, frecvent discutate în epocă, sunt expuse în principalele sale lucrări: „Elemente de limba română după dialecte și monumente vechi” (Blaj, 1854), „Principia de limba și de scriptura” (Blaj, 1866). În volumul „Crestomație sau analecte literare” (Blaj, 1858), o antologie de texte vechi din sec. XVI-XVIII, încearcă o prezentare istorică a fenomenului literar din cele trei provincii românești.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com