La 25 martie 1942 s-a născut una dintre cele mai apreciate poete din literatura română contemporană, Ana Blandiana.
Ana Blandiana (Otilia Valeria Rusan, născută Coman) este autoarea a circa 30 de cărți, operele ei fiind traduse în 26 de limbi ale lumii. În 1990 ea a reînființat Centrul PEN din România, pe care l-a condus timp de paisprezece ani. În 1995 a înființat Academia Civică, iar din 2016 este membru corespondent al Academiei Române.
Otilia Coman s-a născut la Timișoara și este fiica preotului ortodox Gheorghe Coman. Tatăl ei a fost arestat de regimul comunist, fiind considerat „dușman al poporului”. Ca fiică a unui deținut politic, Otilia a trebuit să aștepte patru ani până când autoritățile comuniste i-au permis înscrierea la Facultatea de Filologie din Cluj. Pentru a ocoli persecuțiile regimului, Otilia Coman și-a luat pseudonimul Ana Blandiana, după numele satului natal al mamei – Blandiana, județul Alba.
După absolvirea facultății, Ana Blandiana a debutat în revista „Tribuna” din Cluj. Înainte de a deveni poetă, ea a lucrat pe un șantier de construcții, deoarece a fost persecutată de regimul comunist din cauza tatălui. Cenzura nu a admis faptul că ea a publicat o carte de poezii despre motanul Arpagic, interpretat de cititori drept o aluzie la Nicolae Ceaușescu. Poeziile ei interzise au fost difuzate în mii de exemplare, scrise de mână de către cititori și au fost traduse în numeroase limbi, ca dovadă a cenzurii din România.
Mai târziu scrierile Anei Blandiana au fot menționate cu Premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor din România (1969), Premiul pentru poezie al Academiei Române (1970), Premiul pentru proză al Asociației Scriitorilor din București (1982), Premiul Național de Poezie (1997), Premiul „Opera Omnia” (2001). Ana Blandiana este și deținătoare a câtorva premii internaționale: Premiul Internațional „Gottfried von Herder” (Viena, 1982), Premiul Internațional „Vilenica” (2002), Premiul „Poetul European al Libertății” (2016).
De-a lungul anilor, poeta a întreprins — ca invitată a unor universități, academii, organizații culturale — mai multe călătorii de documentare și studiu în diverse țări europene și a participat la congrese și festivaluri de poezie. I-au apărut grupaje de poeme în reviste și antologii din Anglia, SUA, Italia, Spania, Franța, Belgia, Germania, Austria, Olanda, Finlanda, Polonia, Ungaria, Bulgaria, Brazilia, Cuba, Turcia, Siria, Grecia, China, Japonia, Israel, Albania.
Criticul Vasile Dan îi dă următoarea caracteristică: „Ana Blandiana, şi poate doar asta ar accepta să-i spunem, este o mare poetă. În ea filonul metafizic al marii poezii ardeleneşti iradiază intens, încă de la debut (1964). Sub forma unei poezii subţire caligrafiată, melancolic existenţială, sacerdotal luminoasă: „Persoana întâia plural” (1964), „Călcâiul vulnerabil” (1966), „A treia taină” (1969). Să nu uităm că perioada istorică în care apar aceste cărţi este una ce vine imediat după „obsedantul deceniu” (Marin Preda), după hiatusul, după marea pervertire literară stalinistă din anii cincizeci-şaizeci. Reanimarea poeziei române după colapsul ei stalinist s-a întâmplat nu doar prin Nichita Stănescu, prin Cezar Baltag ori Ion Alexandru, ci şi prin Ana Blandiana. Cărţile de poezie ale Anei Blandiana de după 1989 („Soarele de apoi”, „Refluxul sensurilor”, „A fi sau a privi”, „Patria mea A4”), consolidează imaginea unei Ana Blandiana reflexivă, a cărei mare sensibilitate are întotdeauna un ecou metafizic adâncind semantic poemul.
Cărţile ei de eseuri, „Cine sunt eu?”, „O silabisire a lumii”, „Spaima de literatură”, aparţin unui spirit interogativ febril pentru care oficierea literaturii, ca regat al ficţiunii pure, e de negândit în afara omului real, el însuşi atât de problematic, de neliniştit. Tradusă în numeroase limbi ale pământului, ea a beneficiat de multe premii literare internaţionale. Personal, cred că ar fi meritat, mai ales, în primul deceniu după implozia comunismului în tot estul Europei, doar pe cel mare: Nobel pentru literatură”.
În anul 1996 Ana Blandiana a fost și oaspetele Universității Naționale „Iu. Fedkovyci” din Cernăuți. Distinsa poetă s-a întâlnit cu titularii și studenții Catedrei de Filologie Română și Clasică, ba chiar a finanțat editarea culegerii de versuri „Mănăstire de cuvinte”, unde și-au văzut tipărite primele poezii membrii Cenaclului literar „Mircea Streinul” de la Universitatea cernăuțeană.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com