La 28 august 1927, la Bucureşti s-a născut Nicolae Herlea, bariton român, care a cântat timp de peste 30 de ani, pe toate marile scene ale lumii. Este unul dintre marile repere culturale româneşti.
Nicolae Herlea a studiat la Şcoala nr. 33 din Bucureşti, iar mai târziu, a urmat Conservatorul din Bucureşti (1927-2014), sub îndrumarea profesorului Aurel Costescu-Duca. Ulterior, a urmat cursuri de specializare la Accademia di Santa Cecilia din Roma, cu maestrul Giorgio Favaretto.
În anul 1950, a debutat pe scena Operei Naţionale din Bucureşti, cu rolul Silvio din „Paiaţe”, iar de atunci a rămas prim-bariton al acestei scene. În 1951 a câștigat Premiul întâi la concursurile internaționale de la Geneva, Praga şi Bruxelles.
În anii care au urmat, a fost laureatul concursurilor internaţionale de canto de la Praga (1954), Geneva (1955) şi Verviers (1957). În 1960 va debuta, la Londra, în spectacolul „Bărbierul din Sevilla”, alături de Teresa Berganza, iar în 1961 este celebrat pe scena Operei Covent Garden.
Aceste mari succese au fost urmate de apariția sa pe cele mai mari scene ale lumii: a cântat la Scala din Milano, la Opera Națională din Praga, la Teatrul Bolșoi din Moscova și Opera Națională din Berlin. În perioada 1964-1967 a fost membru al Operei Metropolitan din New York.
În anul 1966, debutează în „Faust” la Scala din Milano, iar în 1972, s-a bucurat de un mare succes cântând alături de Placido Domingo, în „Andrea Chenier”, la Madrid, şi în „Forţa destinului”, la Barcelona, alături de tenorul său preferat, Carlo Bergonzi.
Pe parcursul carierei sale de peste 35 de ani, a evoluat pe cele mai mari scene ale lumii, printre care Metropolitan Opera din New York, Scala din Milano, Opera Naţională din Praga, Teatrul Balşoi din Moscova, Covent Garden din Londra şi Opera Naţională din Berlin, Barcelona, Madrid, Paris, Tokyo, Teheran, Tel-Aviv, Boston, Cleveland, Detroit şi Atlanta.
A interpretat roluri importante din creaţia universală, în spectacole precum: „Bărbierul din Sevilla” de Gioachino Rossini, în rolul lui Figaro, pe care l-a interpretat de peste 500 de ori; „Lucia di Lammermoor” de Gaetano Donizetti; „Don Carlo” de Giuseppe Verdi; „Rigoletto” de Giuseppe Verdi; „Evgheni Oneghin” de Piotr Ilici Ceaikovski; „Prinţul Igor” de Alexandr Porfirievici Borodin; „Tosca” de Giacomo Puccini.
Este de menţionmat şi seria de spectacole – apreciate de public – „Traviata”, susţinute la Teatrul Champs-Elysées din Paris, în regia lui Maurice Bejart, şi ”Tosca”, susţinut în Japonia, în 1975, împreună cu Montserrat Caballe şi Giuseppe di Stefano.
Vocea sa, caldă, egală pe întregul ambitus, exprimă cu naturalețe și avânt o întinsă gamă de sentimente. Calitățile sale vocale sunt susținute de un autentic talent actoricesc.
Moare la 24 februarie 2014 la vârsta de 86 de ani în urma unor complicații datorate vârstei înaintate.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com