În ziua de 28 ianuarie 1898 a decedat Alexandru Flechtenmacher, compozitor, dirijor, pedagog român, întemeietorul Conservatorului din Bucureşti. Este autorul melodiei „Hora Unirii”, pe care compozitorul a compus-o în doar o zi. Atât de cunoscută de către români, prin frumuseţea şi simplitatea versurilor şi a melodiei, „Hora Unirii” a intrat în conştiinţa colectivă ca fiind cântecul emblematic al Micii Uniri de la 24 ianuarie 1859. Prin activitatea sa profesională bogată și multilaterală, Flechtenmacher a avut un mare impact în dezvoltarea muzicii romanești în prima și a doua jumătate a secolului al XIX- lea.
Alexandru Flechtenmacher a fost fiul juristului Christian Flechtenmacher, un jurist sas stabilit în Principatul Moldovei. El s-a născut la 23 decembrie 1823, la Iaşi. A studiat vioara la Iaşi, cu Paul Hette şi I. Leitner, apoi, între 1837-1840, la Viena, cu Joseph Bohm şi Joseph Mayseder. Şi-a continuat apoi studiile la Paris (1847-1848). La doar 25 de ani a participat ca membru activ în revoluția din 1848, unde a militat pentru înfăptuirea Unirii însă mai ales pentru dezvoltarea și afirmarea muzicii românești. Alexandru Flechtenmacher și-a văzut visul împlinit.
Este autorul primei operete românești, „Baba Hârca“, pe text de Matei Millo. Premiera a avut loc pe 26 decembrie 1848 la Teatrul Național din Iași, ca operată-vrăjitorie în două acte și trei tablouri. Matei Millo a interpretat rolul principal fiind și primul actor român care a jucat în travesti. Costumul este păstrat și astăzi la Muzeul Mihai Eminescu. A compus, de asemenea, muzica pentru „Hora Unirii”, pe versurile scrise în 1855 de poetul Vasile Alecsandri, precum și primele vodeviluri și cuplete pentru piesele lui Vasile Alecsandri și cântece patriotice. Pe 24 ianuarie 1859, românii din Moldova şi Ţara Românească au jucat şi au cântat „Hora Unirii“, un cântec patriotic compus cu câteva zile înaintea marelui eveniment de chiar marele compozitor. Lui Alexandru Flechtenmacher i-a luat numai o zi să compună melodia care a răsunat în Principatele Române, inspirat de poezia „Hora Unirii”, scrisă de Vasile Alecsandri, „cap al generaţiei paşoptiste”, cum îl numea Titu Maiorescu. Vasile Alecsandri şi-a exprimat în repetate rânduri admiraţia pentru talentul lui Alexandru Flechtenmacher: „Eu am existat, pentru neamul românesc, mărturiseşte scriitorul paşoptist, numai din ziua când stihurile mele au răsunat sub arcuşul lui Flechtenmacher”. Astfel, „Hai să dăm mână cu mână“ a ajuns imnul Unirii Principatelor, cea mai cântată melodie a vremii.
În perioada 1853-1858 Alexandru Flechtenmacher s-a stabilit la Craiova, unde a dirijat cu prioritate muzica compusă de el însuși. Dintre compozițiile sale se pot enumera: „opereta-vrăjitorie” „Baba Hârca”, melodrama națională cu cântece „Cetatea Neamțului”, operetele „Crai Nou” și „Sacagiu”, vodevilurile „Fermecătorița” (după George Sand), „Cimpoiul dracului” și „Banii, gloria și amorul”, drama cu muzică „Zavera lui Tudor”, opera în trei acte „Fata de la Cozia”, spectacolele cu muzică „Banul Mărăcine” și ”Iancu Jianu, căpitan de haiduci”, feeria muzicală „Fata aerului”, compusă în colaborare cu Eduard Wachmann.
În perioada 1 noiembrie 1864-1869 Alexandru Flechtenmacher a fost director la Conservatorul de Muzică și Declamațiune din București, instituție care a devenit ulterior Universitatea Națională de Muzică din București. Ultimii ani au fost marcați de sărăcie. Parlamentul i-a oferit, în 1881, o recompensă naţională de 300 de lei. Artistul a rămas singur după ce fiul său a murit. A murit, bolnav și uitat, fiind înmormântat din banii strânși după o chetă.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com