În ziua de 29 aprilie a anului 1928, la Chişinău este inaugurat monumentul lui Ştefan cel Mare. Statuia îl reprezintă pe Ştefan cel Mare stând în picioare, îmbrăcat în veşminte voievodale şi cu coroana de domnitor pe cap. În mâna dreaptă el ţine o spadă lungă, iar în mâna stângă, ridicată, ţine Sfânta Cruce, semn că domnitorul a dat întâietate crucii în faţa spadei. Statuia a fost realizată din bronz, provenit de la şase tunuri capturate de la otomani în timpul Războiului de Independenţă (1877-1878), şi are o înălţime de 5,20 metri. Soclul pe care este aşezată statuia este realizat din piatră de Cosăuţi şi este decorat cu un brâu în torsadă, iar în faţă a fost pusă stema Moldovei din vremea lui Ştefan cel Mare.
Autorul monumentului este sculptorul român Alexandru Plămădeală. Alexandru Plămădeală este considerat cel mai important sculptor basarabean din secolul XX. S-a născut în octombrie 1888 într-o familie de intelectuali (preoţi) în satul Buiucani, judeţul Chişinău. În timpul studiilor sale la Seminarul Teologic din Chişinău i-a avut colegi pe unii din personalităţile marcante ale timpului – poetul A. Mateevici, președintele Sfatului Țării, I. Inculeţ și D. Ciugureanu, primul ministru al Republicii Democratice Moldovenești, deputat în Sfatul României, compozitorul Al. Cristea ș.a. Concomitent făcea şi cursuri de artă la Şcoala de desen, condusă de cunoscutul pictor Vladimir Ocuşco. Asimilând primele cunoştinţe şi noţiuni despre artă, studiind în particular creaţiile diferitor artişti plastici, tânărul îşi propune să se consacre artei. În acest scop absolvă Şcoala Superioară de Pictură de la Moscova, angajându-se şi la diverse ateliere, îndeplinind diferite lucrări legate de artă. După absolvirea prestigioasei şcoli, Alexandru Plămădeală pleacă în oraşul Sankt Petersburg, unde se angajează în calitate de gravor de medalii la Monetăria statului timp de doi ani (1916-1918), după care revine la Chişinău. Aici este numit director al Şcolii Comunale de Desen, pe care o transformă ulterior în Şcoala de Arte Plastice (actualmente Colegiul Republican de Arte Plastice „Alexandru Plămădeală”). Astfel, la Chişinău este creată o a treia, după Bucureşti şi Iaşi, Şcoală de Belle Arte din România. Va deţine funcţia de director până în 1940, fiind în același timp şi profesor de sculptură, desen şi modelaj. Pentru a face cunoştinţă cu sistemul de învăţământ artistic din Europa şi cu arta europeană va întreprinde mai multe vizite de documentare în Finlanda (1916), Austria (1921), Italia (1921), Turcia și Germania, (1921), în mai multe oraşe mari ale Europei, la mănăstirile din România (1924). A avut o activitate dinamică şi intensă, a participat la majoritatea ediţiilor Saloanelor Oficiale de la Bucureşti, obţinând Premiul Ministerului Culturii şi Artelor la prima ediţie a Salonului (1924, pentru lucrarea Torso) şi Premiul Mare al Ministerului Culturii şi Artelor, la ediţia a XV-a (1938, pentru sculptura Tors). În 1923 a fost distins cu Ordinul Steaua României în gradul de Ofiţer, iar în 1927 cu Ordinul Coroana României în gradul de ofiţer. A participat activ la saloanele de pictură, sculptură, desen, gravură, artă decorativă şi fotografică organizate până în 1940 de Societatea de Arte Plastice din Basarabia. Fiind înzestrat cu mare har, dar şi cu o capacitate enormă de muncă, a practicat şi a lucrat în toate genurile artei (portret, nud, compoziţie de gen, plastică mică, bust funerar, sculptură monumentală). A contribuit la apariţia fenomenului plasticii sculpturale în Moldova, lucrările lui reprezentând de fapt cartea de vizită în arta plastică moldovenească. Studiind la şcoala rusească şi având multe tangenţe cu această cultură, evident, creaţia maestrului s-a aflat mai întâi sub influența artei ruseşti. Mai târziu el este absorbit de influenţa şcolii româneşti şi a celei europene.
Lucrează în diferite materiale: lemn, gips, fildeş, marmură, bronz. Capodopera sa artistică este monumentul lui Ştefan cel Mare. Pentru a executa schiţele lucrării autorul a făcut studii aprofundate în arhivele şi bibliotecile din Tighina, Iaşi, Bucureşti, Cernăuţi, a consultat frescele multor biserici şi mănăstiri de la noi şi din România. Lucrările au fost începute în 1925 şi continuate pe parcursul a trei ani. În 1928 monumentul a fost instalat în Grădina Publică din Chişinău. Această lucrare este considerată apogeul creaţiei sale şi datorită ei sculptorul este considerat pe bună dreptate „autor al unei capodopere şi al mai multor lucrări celebre”.
Monumentul domnitorului Ștefan cel Mare și Sfânt din centrul Chișinăului este unul din principalele simboluri ale Independenței Republicii Moldova. Inaugurat acum 90 de ani, cu ocazia împlinirii a 10 ani de la Unirea Basarabiei cu România, astăzi, monumentul marelui domnitor este locul unde la cele mai importante evenimente depun flori și se închină atât oficialii, inclusiv străini, cât și cetățenii de rând. Lângă monumentul domnitorului s-au adunat mulțimile la marile adunări naționale care au culminat cu ieșirea Republicii Moldova din URSS.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com