În ziua de 30 martie a anului 1821 s-a stins din viaţă mitropolitul Chişinăului şi al Hotinului, Gavriil Bănulescu-Bodoni, fiind înmormântat la mănăstirea Căpriana. Meritul deosebit pe care îl are ca mitropolit al Basarabiei este acela de a fi organizat învăţământul teologic prin înfiinţarea Seminarului Teologic de la Chişinău şi de a susţine viaţa liturgică prin deschiderea unei tipografii. Importanţa acestei tipografii pentru viaţa spirituală şi culturală a basarabenilor a fost foarte mare, aceştia având posibilitatea de a citi cărţi în limba maternă, cărţi traduse, în majoritatea lor, de însuşi mitropolitul Gavriil.
Mitropolitul Gavriil Bănulescu-Bodoni a văzut lumina zilei în anul 1746, în orașul Bistrița, în familia lui Grigore şi Anastasia Bănulescu, originară din Câmpulung-Moldovenesc, primind numele de botez Gheorghe. A urmat şcoala elementară în Bistriţa, apoi și-a desăvârşit studiile la Budapesta, pentru ca apoi să ajungă în 1771, la Academia Teologică din Kiev (Academia Movileană). Absolvind în 1773 Academia, se întoarce în Moldova, de unde pleacă la şcolile greceşti din Patmos, Smirna şi mănăstirea Vatoped din Muntele Athos (1773 – 1776).
S-a călugărit la Constantinopol în 1778, primind numele de Gavriil. În ziua de 1 septembrie 1781 a fost hirotonit ieromonah de către mitropolitul Gavriil Callimachi al Moldovei (1760–1786), fiind numit propovăduitor al cuvântului Domnului în limbile greacă şi română la Mitropolia Domnească din capitala Moldovei. Fiind suspectat de răspândirea ideilor francmasonice de către turci, el se refugiază la Poltava, unde a activat ca profesor de filozofie. După alţi doi ani, se reîntoarce în Moldova şi este hirotonit arhimandrit de către mitropolitul Gavriil Callimachi. În urma izbucnirii războiului dintre ruşi şi turci, Gavriil Bănulescu-Bodoni a plecat la Poltava împreună cu domnul Alexandru Mavrocordat (1785 – 1787) şi cu câţiva boieri moldoveni. Aici, la Poltava , a stat aproape de familia domnitorului Mavrocordat, oficiind serviciul divin în limba greacă şi învăţând pe copiii lui. Prin intermediul domnitorului, face cunoştinţă cu Ambrosie (Serebrennicov), arhiepiscopul Poltavei, cu al cărui ajutor a fost numit de către Sfântul Sinod profesor de limba greacă şi rector la Seminarul din Ekaterinoslav (1786 – 1791).
La data de 26 decembrie 1791 Arhiepiscopul Ambrozie Serebrennikov al Poltavei îl hirotoneşte pe Gavriil ca episcop–vicar de Akkerman şi Bender (Cetatea Albă și Tighina). La 10 februarie 1792, Sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse l-a numit mitropolit al Moldovei, dar în aprilie noul domn, Alexandru Moruzi îl trimite, în stare de arest, la Istanbul. Fiind eliberat prin intervenţia reprezentantului Rusiei la Poartă, s-a reîntors în Rusia, unde a fost numit mitropolit al Poltavei (1793 – 1799), apoi al Kievului (1799- 1803). Mitropolitul Gavriil a condus mitropolia Kievului în cea mai însemnată epocă din istoria acesteia, precum şi din istoria bisericii sud-ruse. Pe atunci mitropolia Kievului abia fusese restabilită (1797) din regiunile (zece judeţe din cele douăsprezece) de curând luate de la poloni şi uniţi, în urma împărţirii Poloniei. Conducerea acestei mitropolii a fost, pentru mitropolit, o şcoală, unde şi-a căpătat o bună pregătire pentru munca asemănătoare, de mai târziu, în Basarabia.
După anexarea Basarabiei la Imperiul Rus, în anul 1812, la 21 august 1813 ţarul Rusiei l-a numit pe Gavriil Bănulescu-Bodoni în fruntea noii Arhiepiscopii a Basarabiei, cu reşedinţa în Chişinău, create la cererea sa. Noua unitate administrativ-bisericească urma să poarte titlul de „Eparhia Chişinăului şi Hotinului“ din motiv că, aflându-se în centrul teritoriului nou-alipit, Chişinăul fusese ales ca reşedinţă pentru autorităţile civile, iar în Hotin fusese odinioară scaunul episcopal. La demersul mitropolitului Gavriil în anul 1814 în Basarabia a fost deschisă o tipografie la care s-au tipărit cărţi importante pentru cult, pentru toţi oamenii ortodocşi.
Aflându-se în fruntea Arhiepiscopiei Chişinăului şi Hotinului, Mitropolitul Gavriil a făcut lucruri bune pentru românii din Basarabia şi Transnistria, în primul rând reuşind ca toţi românii din Rusia, care locuiau în diferite regiuni după ordinea civilă, să fie uniţi bisericeşte în aceeaşi unitate administrativ-teritorială sub un singur omofor, cel al mitropolitului Gavriil. Lucrul acesta este de o însemnătate deosebită, deoarece menţine unitatea spirituală a românilor. În realitate, mitropolitul Gavriil a încercat să salveze conştiinţa ortodoxă a celor păstoriţi, care include şi cea naţională. Meritul mitropolitului Gavriil Bănulescu-Bodoni constă în aceea, că în împrejurările grele în care activa a putut să determine ce este principal şi ce este secundar.
După o activitate rodnică, la 30 martie 1821, mitropolitul Gavriil moare şi este înmormântat la vechea mănăstire Căpriana pe care o reconstruise.
Pe 25 august 2016, Mitropolitul Vladimir și membrii Sinodului Bisericii Ortodoxe din Moldova au săvârșit deshumarea trupului vrednicului de pomenire Mitropolit Gavriil Bănulescu-Bodoni, din cripta bisericii voievodale „Adormirea Maicii Domnului” a Mănăstirii Căpriana. Racla cu trupul Mitropolitului Gavriil a fost purtată în procesiune împrejurul ctitoriei lui Ştefan cel Mare şi Sfânt, după care a fost așezată în interiorul bisericii. Mitropolitul Gavriil Bănulescu-Bodoni, este primul sfânt canonizat de Biserica Ortodoxă din Moldova.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com