La 30 octombrie 1497 a avut loc Lupta de la Cernăuţi, în care oastea lui Ştefan cel Mare al Moldovei a înfrânt resturile armatei polone, care după Bătălia din Codrii Cosminului se retrăgea.
A fost o victorie deplină a lui Ştefan cel Mare asupra invadatorilor. Domnul, grav bolnav, a delegat întreaga putere militară vornicului Sima Boldur, caz cu totul excepţional, unicul caz de acest fel în istoria Moldovei medievale. Acesta, în fruntea unei oştiri de 5.000 de călăreţi, atacă oastea poloneză la Lenţeşti, lângă Cernăuţi.
După cum se ştie, regele Poloniei, Ioan Albert, n-a intrat în Codrii Cosminului, ci a fost condus de garda sa direct până la Liov, temându-se că un popas pentru noapte în Pocuția sau Stanislav ar fi fost foarte periculos. Deși s-a aflat pe tron încă doi ani, Ioan Albert a rămas în memoria polonezilor ca „regele în timpul căruia cavalerii au fost nimiciți“.
După strălucita victorie din Codrii Cosminului din 1497 și expediția militară în Galiția din 1498, Ştefan cel Mare a încheiat pace cu Regatul Poloniei. Pacea dintre cele două părţi va fi restabilită prin tratatul de la Hârlău, iulie 1499, iar cu această ocazie se va înlătura suzeranitatea Poloniei asupra Moldovei, relațiile dintre cele două țări fiind de acum înainte, de pe poziții de egalitate. Această victorie militară a lui Ștefan cel Mare rămâne una dintre cele mai remarcabile acte de apărare ale independenței Moldovei și ale demnității poporului moldovean.
Ultima sa mare acțiune diplomatică au fost negocierile cu polonezii, din 1502-1503, pentru restituirea Pocuției, negocieri rămase fără succes. În urma bătăliei, Ștefan cel Mare a dorit, de asemenea, să dezvolte nordul Moldovei, timp în care au fost aduși printre alții şi primii țărani ruteni în Moldova. În 1775, numărul polonezilor și rutenilor din Moldova a ajuns la 10.000 dintr-o populație de 1,5-2 milioane, în ținutul Cernăuți ei reprezentând 10 la sută.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com