La 4 (17) septembrie 1881 s-a născut la Bacău poetul George Bacovia (George Vasiliu), scriitor român, format la şcoala simbolismului literar francez. George Bacovia şi-a scris opera în baza unei tehnici unice în literatura română, cu vădite influențe din marii lirici moderni francezi pe care-i admira. La început critica literară îl considera ca poet minor, ca, până la urmă, să fie recunoscut pe drept cel mai important poet simbolist român și unul dintre cei mai importanți poeți din poezia română modernă.
La vârsta de doar 6 ani viitorul poet începe să învețe limba germană, iar între anii 1889-1890 urmează clasa întâi la un pension din oraşul natal. Încă din şcoală îi plăcea muzica, fiindcă făcuse parte din coruri patriotice și învățase să cânte la vioară. Nu era un instrumentist bun și nici nu compunea, dar improviza melodii pe diverse texte, inclusiv pe propriile versuri. A urmat apoi cursurile Școlii Primare Domnești nr. 1 din Bacău și Gimnaziul Ferdinand din Bacău.
La vârsta de 17 ani, din dorința de a ajunge ofițer, s-a înscris la Școala Militară din Iași, însă nu a suportat regimul de cazarmă și, după doar două săptămâni, a evadat din internat îmbrăcat în uniforma de cadet pe care și-o cumpărase singur.
S-a întors la liceul pe care l-a terminat abia la 22 de ani, în 1903, după multe reexaminări, fără a-și lua bacalaureatul. Interesant este faptul că, într-o toamnă, a rămas închis o noapte întreagă, din neatenția paracliserului, în turnul bisericii Precista din orașul natal, întâmplare ce îi va inspira poezia „Amurg violet“, scrisă în 1899. În anul 1899 obține premiul I pe țară la concursul „Tinerimii române“ pentru „desen artistic de pe natură“, iar în luna martie îi apare, în „Literatorul“, poezia „Și toate“ – debutul său literar.
Între anii 1903-1904 a frecventat cenaclul lui Macedonski, unde a citit pentru prima oară poeziile „Plumb” şi „Nervi de toamnă”. Urmează studii de drept, la București și Iași, pe care le finalizează în 1911. George Bacovia nu a profesat însă niciodată ca avocat, fiind angajat ca mic funcționar sau profesor, în Bacău, Iași sau București, trăind greu și dedicându-se poeziei. În 1916, la vârsta de 35 de ani, se produce debutul său editorial cu volumul „Plumb” (1916), sub îngrijirea lui Ion Pillat, într-un tiraj de 500 de exemplare, pentru care avea să obţină Premiul Ministerului Artelor, în anul 1923. A continuat cu volumele: „Scântei galbene” (1926), „Bucăţi de noapte” (proză, 1926), „Cu voi…” (1930), „Comedii în fond” (1936), „Stanţe burgheze” (1946). George Bacovia a colaborat cu versuri la mai multe reviste, precum „Astra”, „Versuri”, „Flacăra”, „Românul literar”, „Noua revistă română”, „Gândirea”. A primit Premiul Societăţii Scriitorilor Români pentru poezie (1925), precum şi Premiul Naţional pentru Poezie (1934). La 22 mai 1957 George Bacovia s-a stins din viaţă, în locuința sa din București.
Abia după cel de al Doilea Război Mondial, poezia lui a fost receptată la adevărata valoare, fiind pusă în legătură cu suprarealismul, teatrul absurdului, imagismul, dicteul automat, existențialismul, expresionismul și alte curente literare inovatoare, care au aruncat o altfel de lumină asupra liricii bacoviene. Astfel, încetul cu încetul, Bacovia și-a câștigat locul meritat în ierarhia de valori a literaturii române, devenind astăzi — alături de Blaga, Arghezi și Ion Barbu — unul dintre cei mai mari poeți ai liricii românești din perioada interbelică.
Întreaga operă a lui George Bacovia este expresia cea mai elocventă şi mai durabilă a simbolismului autohton, cu toate temele, motivele şi tehnicile specifice acestui curent literar pe plan european. Influenţa lui asupra poeziei secolului XX rămâne o pagină nescrisă a istoriei literare româneşti. În anul 2013 poetul cernăuţean Vasile Tărâţeanu devine laureat al Marelui Premiu „George Bacovia” al Consiliului judeţean Bacău şi al filialei din Bacău a Uniunii Scriitorilor din România.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com