La 5 mai 1948 s-a stins din viață Sextil Pușcariu, lingvist și istoric literar, publicist și academician român. Savant recunoscut pe meridianele lumii, erudit și talentat interpret al graiului românesc, Sextil Pușcariu a lăsat viitorimii „pagini de luminoasă cugetare și de frumoasă rostire“ – apreciere dată de Nicolae Iorga.
Sextil Pușcariu (Sextil Iosif Pușcariu) s-a născut la 4 ianuarie 1877, la Brașov. A urmat studiile gimnaziale și liceale în orașul natal, cele superioare le face la mai multe universități din Occident: la Leipzig (Germania), Paris (Franța) și la Viena (Austria).
Din 1906 Sextil Pușcariu activează la Cernăuți, ca profesor extraordinar, apoi în decursul unui deceniu – din 1908 și până în 1918 – a fost titularul Catedrei de limbă și literatură română a Universității cernăuțene. În 1918 a fost numit decan al Facultății de Filozofie. În acel an Sextil Pușcariu inițiază și conduce ziarul „Glasul Bucovinei”, primul număr al căruia a apărut la 22 octombrie 1918. „Glasul Bucovinei” a devenit cea mai activă și răspândită publicație românească din Bucovina în acea perioadă. Ca participant activ la unirea Bucovinei cu România, în primăvara anului 1919 lui Sextil Pușcariu i se oferă postul de ministru al Bucovinei la București, dar refuză, preferând să activeze pe tărâm științific. Aici se încheie perioada bucovineană din viața și activitatea lui Sextil Pușcariu.
În anul 1919, devenind primul rector român la Universitatea din Cluj, Sextil Pușcariu creează Muzeul Limbii Române – primul institut românesc de lingvistică. În perioada anilor 1922-1925 a făcut parte din delegația României la Liga Națiunilor de la Geneva.
Lingvistul Sextil Pușcariu este autorul a peste 400 de lucrări de o mare valoare științifică, a inițiat și a coordonat întocmirea „Dicționarului limbii române” și a „Atlasului lingvistic român”. A fost unul dintre cei mai mari lingviști ai României. Datorită concepției sale înnoitoare asupra limbii, Sextil Pușcariu este considerat un precursor al lingvisticii integrale, curent lingvistic al cărui părinte a fost Eugeniu Coșeriu.
De-a lungul vieții Sextil Pușcariu a aprofundat numeroase aspecte ale culturii naționale, de la filologie la artă, de la istorie la critică literară, a scris versuri și schițe, cronici muzicale și teatrale, a întreținut legături strânse cu numeroși reprezentanți ai culturii românești.
Odată cu venirea comuniştilor la putere, a fost persecutat şi, deşi familia regală i-a oferit posibilitatea să plece din ţară, Sextil Puşcariu a refuzat. A murit în 1948 la Bran, la 71 de ani, înainte de a primi sentinţa în procesul în care era judecat. În timpul regimului comunist scrierile lui Sextil Pușcariu au fost în mare parte puse la index, câteva lucrări făcând totuși excepție. Fișele de la Dicționarul Tezaur al Limbii Române, reprezentând munca sa de o viață, au fost revizuite ideologic chiar de un elev al său, Dimitrie Macrea, care va deveni ulterior un important lingvist al epocii comuniste.
Lucrările șriințifice ale lui Sextil Pușcariu dedicate limbii și literaturii române, activitatea didactică și de organizare a unor instituții științifice și culturale de prima mărime, patriotismul său și valoarea deosebită a operei în totalitatea ei îl situează între marii cărturari ai neamului românesc, alături de înalte spirite, dominând cuprinzătoare arii de cultură românească, precum Maiorescu, Hașdeu, Iorga, Călinescu, Eugen Simion, Nicolae Manolescu, Alex Ștefănescu etc. Aceștia sunt adevărate cariatide ce susțin cupola palatului culturii și literaturii române.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.liberti.com