La 6 martie 1685 a murit în captivitate la Lvov, domnitorul Moldovei Gheorghe Duca, după ce fusese capturat pe când se întorcea cu oastea de la bătălia sub zidurile Vienei.
Gheorghe Duca era un grec originar din Rumelia, venit în Moldova de mic, împreună cu părinţii săi. În timpul domniei lui Vasile Lupu a fost slujitor la curtea domnească. O căsătorie reuşită cu o fată din familia Buhuş, îi asigură ulterior dregătoria de mare vistiernic în timpul domniei lui Dabija Vodă. După moartea acestuia, Dabijoaia reuşeşte prin vechile sale cunoştinţe greceşti din Constantinopol, să obţină firmanul domniei Moldovei pentru Gheorghe Duca, ginerele ei.
Gheorghe Duca a domnit în Moldova de patru ori: 1665, noiembrie – 1666, mai 21 (31); 1668, decembrie – 1671, decembrie; 1672, ianuarie – august 10 (20); 1678, decembrie – 1683, noiembrie. Gheorghe Duca a continuat politica internă promovată de Eustratie Dabija, susținând boierii şi biserica. Nu a domnit mult, deoarece a fost pârât pe nedrept la turci și în consecință, a fost mazilit. Primind firmanul de mazilire, Gheorghe Duca a trimis o sumă mare de bani la Poartă, cu gândul de a recâștiga bunăvoința sultanului. Însă banii au fost preluați de paşa de Silistra, iar domn al Moldovei a fost numit Iliaș Alexandru. În a doua domnie, începută în 1668 Gheorghe Duca a promovat politica fiscală excesivă, a înlăturat boierimea locală de la dregătorii, ceea ce dezlănțuie în octombrie 1671, răscoala locuitorilor din ţinuturile Orhei şi Lăpuşna, sub conducerea lui Mihalcea Hâncu. Răsculaţii conduţi de Mihalcea Hâncu reuşesc să ocupe capitala, după ce jefuiesc casele boierilor, omorând mai mulţi greci pe care îi considerau vinovaţi de situaţia în care se afla Moldova. Domnitorul Gheorghe Duca părăseşte tronul ţării, refugiindu-se la Galaţi, de unde cere sprijinul turcilor. Conform unor surse istorice, în perioada decembrie 1671 – ianuarie 1672, în fruntea Moldovei s-a aflat boierul Mihalcea Hâncu, care a ocupat practic funcţia de domnitor al ţării. Răscoala a fost cu greu potolită, în 1672, cu ajutor turco-tătar.
În a doua domnie Gheorghe Duca și-a sporit averile, cumpărând vii în jurul Iaşilor, iar în capitală – cârciumi şi dughene. În 1672 cu ocazia expediţiei otomane asupra Cameniţei Gheorghe Duca primi poruncă de la sultan să repare drumurile şi podurile din ţară, pe care urmau să treacă tunurile și armata. Ocupînd cetatea Cameniţa, sultanul îl mazileşte pe Gheorghe Duca, învinuindu-l de nerespectarea obligaţiilor faţă de otomani.
În toamna anului 1678 este mazilit domnul Moldovei Antonie Ruset şi în locul lui a fost înscăunat Gheorghe Duca, pentru a treia oară. De la început Gheorghe Duca se arată îngăduitor cu țara și boierii. Însă din vara lui 1679 domnitorul mărește impozitele și introduce dări noi. Nicolae Costin consideră că Duca Vodă era supărat pe Moldova, căci „îi făcuse ruşine de-l gonise din domnie; a doua, că şi din firea lui era rău şi pismătoru, îndelungăreţu la mânia şi lacomu la avuţie».
Gheorghe Duca avea nevoie de mari sume de bani cu scopul de a acoperi cheltuielile pentru nunta fiicei sale, dar și pentru a mijloci dobândirea domniei Ucrainei căzăcești, pe care o luaseră de curând turcii. Drept recompensă, turcii îl numesc, în 1681, hatman al Ucrainei, având curțile peste Nistru, la Nemirov, pe Bug, și la Țigănauca, în fața Sorocii. Începând cu această perioadă, Gheorghe Duca se intitulează „domn al Ţării Moldovei şi al Ţării Ucrainei”. Stăpânirea lui Gheorghe Duca în această regiune a durat până la sfârșitul anului 1683, perioada în care aici s-au strămutat multe familii de moldoveni care au întemeiat sate, au restabilit oraşele distruse în timpul ostilităților ruso-turce.
Înfrângerea turcilor sub Viena din vara anului 1683 a avut urmări directe atât asupra stăpânirii lui Gheorghe Duca a teritoriilor dintre Nistru şi Nipru, cât şi asupra sorţii domnului. Reprezentantul acestuia pe pământurile de la răsărit de Nistru, Ene Drăghinici, a fost alungat de cazacii conduşi de hatmanul Kuniţki care îl întronează pe scaunul Moldovei pe Ştefan Petriceicu. Gheorghe Duca, care participase alături de turci la asediul Vienei este capturat de polonezi, dus în Polonia (la Lviv), unde moare la 31 martie 1684.
A ctitorit biserica Cetățuia, în a cărei plan se regăsește structura și elevația bisericii Trei Ierarhi din Iași.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com