La 21 februarie și-a marcat jubileul de o sută de ani locuitorul satului Ostrița de lângă Cernăuți, Radu Tulupca. În această zi alături de el s-a aflat fiica Valentina, nepoți, strănepoți și străstrănepoți. Au venit să-l felicite primarul Comunității Teritoriale Ostrița, Vasile Țurcan, și lucrători sociali. Fiind întrebat care este secretul unei vieții longevive, domul Radu a răspuns simplu și sincer:
–Am trăit cinstit și m-am străduit să fac numai bine…
–Tata a trecut prin grele încercări, spune fiica Valentina. În 1941, împreună cu părinții a fost deportat în Siberia, unde s-a aflat șaisprezece ani. Acolo s-a căsătorit. Acolo m-am născut și eu. În 1957 ne-am întors la Ostrița. Mama mea, Ecaterina, era și ea dintre cei deportați. Împreună au trăit în bună înțelegere 72 de ani. Cu câteva luni în urmă mama a murit și tata nu se poate împăca nicidecum cu acest gând. Zilnic trec pe la el.
–A lucrat în colhozul local 42 de ani. A fost căruțaș, povestesc celelalte rude. După ce s-a desființat colhozul, și-a cumpărat un cal și a îngrijit de el atâta timp cât i-a permis sănătatea. Este pasionat și pe porumbei. Acum caută de ei mai mult rudele. Se bucură când îi vede zburând de asupra casei.
Pace și sănătate și-au dorit toți cei, care în această zi au trecut pragul casei lui Radu Tulupca.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com