La 17-18 decembrie 1917, la Tiraspol s-a desfășurat Primul Congres al Moldovenilor din stânga Nistrului.
Acest forum a fost o consecință directă a Congresului Ostașilor Moldoveni din 20-27 octombrie 1917 de la Chișinău, la care a fost proclamată autonomia fostei Basarabii țariste.
La Congresul de la Tiraspol au participat delegați reprezentanți a circa 20 de localități din județele Tiraspol și Balta, 47 ostași din garnizoana locală și alte orașe din regiune și o delegație oficială a Sfatului Țării, din care făceau parte și Pantelimon Halippa, Anton Crihan, Gheorghe Mare și Vasile Gafencu. De asemenea, la reuniune a fost prezent în calitate de ziarist Onisifor Ghibu, pe atunci redactor al gazetei „Ardealul”.
Congresul Moldovenilor din stânga Nistrului a pus în discuție mai multe probleme de larg interes pentru populație, la fiecare capitol fiind adoptată câte o rezoluție. Privind chestiunea școlară se stipula introducerea „limbii moldovenești” și alfabetului latin. În chestiunea bisericească s-a decis ca slujbele din satele moldovenești să se facă în „limba moldovenească”. În chestiunea militară s-a hotărât înființarea de regimente moldovenești comandate de ofițeri moldoveni, în chestiunea spitalelor și judecătoriilor s-a stabilit ca în toate activitățile să fie utilizată limba poporului moldovenesc, iar actele și legile să fie traduse în „limba moldovenească”.
Dezbaterea principală s-a axat în jurul deciziei privind viitorul moldovenilor din stânga Nistrului și anume rămânerea în componența Ucrainei sau unirea cu Moldova. Decizia a fost amânată, convenindu-se la convocarea unei Adunări Naționale, la care să participe toți împuterniciții satelor moldovenești din stânga Nistrului din guberniile Hersonului și Podoliei.
Se ştie că mai târziu s-a decis formarea Republicii Autonome Sovietice Socialiste Moldoveneşti – o entitate teritorială „autonomă” creată de autoritățile sovietice în componența Ucrainei sovietice la 12 octombrie 1924. Cuprindea raioanele transnistrene de astăzi ale Republicii Moldova, plus şapte raioane din actuala regiune Odesa a Ucrainei.
Crearea respectivei unități moldovenești a fost inițiată de Grigore Cotovschi, dar în scurtă vreme a devenit un motiv de dispută cu Comisarul Poporului pentru Afaceri Externe al URSS, Gheorghi Cicerin, care considera înființarea acestei regiuni administrative ca prematură. În plus, Cicerin era de părerea că astfel se dă o mână de ajutor „expansionismului șovinismului românesc”. În schimb, Cotovschi susținea că această nouă republică ar fi propagat comunismul în Basarabia învecinată, existând șanse să aducă revoluția comunistă în România și chiar în Balcani. Capitala oficială a fost proclamat „orașul vremelnic ocupat Chişinău”, capitală executivă fiind până în 1929 orașul Balta și după această dată și până la desființare (1940), orașul Tiraspol. Două tendințe au existat de la început printre conducătorii RASS Moldovenești: crearea unei „limbi moldovenești” separate de limba română, pentru a feri truditorii moldoveni de influența nefastă a culturii românești „burgheze”, sau recunoașterea unității de limbă și etnie dintre moldoveni și români, cu nădejdea că astfel se va putea realiza comunizarea și sovietizarea întregii Românii.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com