Fiecare localitate se mândreşte cu oamenii săi vestiţi, dar mai ales cu acei care au lăsat urme în istoria a două popoare. Este cazul Cristineştiului, fosta moşie a Hâjdeilor – ilustru neam de cărturari moldoveni, din sânul căruia a ieşit scriitorul-enciclopedist român, Bogdan Petriceicu-Haşdeu. El este unicul din neamul său, care a trăit în partea dreaptă a Prutului, râu, care din ambiţiile imperiale, a devenit în secolul XIX graniţă între fraţi. Născut la Cristineşti, sat de lângă Hotin, la 1838, viitorul scriitor şi istoric român a învăţat la liceul din Chişinău, unde s-a mutat pe o perioadă de timp familia sa, apoi la Universitatea din Harkiv, ca şi tatăl său, Alexandru.
Alexandru Hâjdău, deşi a scris creaţiile sale în limba rusă, a fost un mare patriot al neamului său. S-a interesat de istoria moldavă şi paralel – de folclorul ucrainean. A fost un admirator şi propagator al creaţiei filosofului ucrainean Grigori Skovoroda, iar în acelaşi timp a rostit o cuvântare în faţa elevilor din Hotin despre gloria străbunilor moldoveni, pentru care a fost persecutat de autorităţile ţariste. Această cuvântare a fost publicată în „Lepturariul” lui Aron Pumnul şi pe care a citit-o, evident, Mihai Eminescu. Alexandru Hâjdău, trăindu-şi ultimii ani ai vieţii la Cristineşti, a salutat crearea Academiei Române.
Cristineştiul, sat cu populaţie ucraineană, păstrează amintirea Hâjdeilor. La şcoală este o sală-muzeu a familiei Hâjdău, cu mai multe exponate din Chişinău, mai puţine din România, deşi această lipsă poate fi uşor compensată. Vizitează această sală-muzeu elevii de la şcolile din satele vecine, care învaţă după programa şcolară creaţia Hâjdeilor.
Alături de şcoală, o ulicioară duce spre cel mai înalt loc din sat. Ea a fost numită în cinstea Hâjdeilor. În capătul ulicioarei, pe un loc neted ca palma s-a aflat pe timpuri cimitirul familiei Hâjdău. Despre aceasta ne aminteşte piatra de granit, pusă aici ca semn comemorativ. Bătrânii satului ştiu că în primii ani postbelici, când la Cristineşti s-a creat colhozul, a fost demolată cripta familială a Hâjdeilor, iar cărămida a fost folosită la construcţia grajdurilor pentru vite. Acest act de vandalism n-a şters din memoria localnicilor atitudinea faţă de familia care a proslăvit satul lor în lume.
În cartea „Viaţa lui B.P. Haşdeu” de V. Sandu, editată în România în 1989, am citit: „Satul avea o capelă ctitorită de bunica lui Haşdeu. În această parohie a satului Cristineşti este un cimitir şi o biserică închinată Sfântului Apostol Tadeu, zidită din piatră în 1835, prin osteneala acum răposatei Valeria Hâjdău. În 1859 a fost sfinţită, iar în anul 1868, în noaptea de 25 pe 26 noiembrie a ridicat furtuna acoperişul bisericii, iar lucrurile sfinte şi îmbrăcămintea au fost transportate în altă biserică din sat. În biserica parohială din Cristineşti se mai păstra o Evanghelie, dăruită de Alexandru Hâjdău în amintirea părinţilor săi, Tadeus şi Valeria, la 1 aprilie 1861”.
Locul fostului cimitir al familiei Hâjdău este înconjurat de tufe de liliac, care acum sunt în floare. Însăşi natura îi omagiază pe descendenţii din acest neam ilustru, care a răspândit lumina cărţii în mijlocul a două popoare – ucrainean şi român.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com