Omul îşi sărbătoreşte jubileul, aşa cum îşi trăieşte şi viaţa. Domnul Nicolae Mintencu, la cea de a 75-a aniversare a zilei sale de naştere, a mai venit cu o carte, a opta la număr, despre istoria Şcolii din Voloca. Această carte era demult aşteptată şi autorul ei, pe bună dreptate, trebuia să fie anume el – Profesorul Nicolae Mintencu. La fel cum şi precedenta carte – „Folclor din Voloca pe Derelui” – l-a avut ca autor anume pe Rapsodul Nicolae Mintencu.
În sfânta duminică din 19 noiembrie Voloca a marcat jubileul Profesorului şi Rapsodului Nicolae Mintencu – prin lansare de carte şi printr-un concert de zile mari, cu participarea tuturor colectivelor populare, care activează la Casa de cultură din localitate şi la şcoala din sat, cu invitaţii de onoare – Maria Dovghei, o altă privighetoare a Volocii, care în tinereţe a cântat în duet cu Nicolae Mintencu, şi Grigore Gherman, plecat din Cernăuţi în România pentru a cuceri întreaga românitate cu vocea sa fermecătoare. Or, cuvântul şi cântecul sunt cele două aripi ale harului lui Nicolae Mintencu. El, mai bine de jumătate de veac, a muncit deopotrivă şi la şcoală, şi pe scenă. Este unicul profesor de română din regiune la ora actuală, care s-a învrednicit de titlul „Învăţător emerit al Ucrainei”. La fel este unul dintre puţinii rapsozi populari, laureat al mai multor festivaluri internaţionale de folclor. Şi acest an jubiliar, după cum au declarat mai marii din raionul Hliboca, se va încheia cu alte menţiuni pentru Nicolae Mintencu.
Un eminent volocean, Ion Paulencu, artist al poporului din Republica Moldova, a declarat că dacă Nicolae Mintencu ar fi activat pe scena profesionistă, demult ar fi avut titlul de artist al poporului. Dar soarta a dorit altfel. Înainte de începerea festivităţilor l-am întrebat pe domnul Nicolae Mintencu: dacă el nu sar fi născut şi n-ar fi trăit în Voloca, ar fi fost ceea ce este în prezent?
– Dacă Dumnezeu m-a înzestrat cu un anumit har, într-un fel sau altul trebuia să mă afirm, a răspuns domnul Nicolae. Copilăria mi-a fost grea şi pentru a obţine ceva în viaţă trebuia să muncesc. Harul şi munca m-au format ca personalitate. Dar şi Voloca a jucat în soarta mea un rol aparte. În acest sat, unde tradiţia, cântecul şi dansul popular românesc sunt în mare cinste, este mai uşor să te afirmi pe scenă. Aici cântecul popular te însoţeşte toată viaţa, îţi păstrează sufletul tânăr.
Profesorul de română, Nicolae Mintencu, are fericirea de a lucra într-o şcoală cu alese tradiţii cărturăreşti. Însăşi activitatea sa pedagogică de mai bine de jumătate de secol constituie o pagină luminoasă în istoria Şcolii medii din Voloca. 27 dintre foştii elevi ai acestei şcoli au devenit profesori de română, la fel ca şi iubitul lor dascăl.
– Scriind istoria şcolii noastre, am constatat că ea a avut până acum 125 de medaliaţi, precizează autorul cărţii „Şcoala din Voloca – izvor de cunoştinţe”. Între absolvenţii ei sunt 4 pictori, 2 aviatori, 8 jurnalişti, 10 scriitori, 41 de medici, 28 de întreprinzători şi 58 de sportivi. Iar la activitatea artistică participă foarte mulţi absolvenţi de-ai noştri – 68 de corişti, 50 de instrumentişti, 60 de interpreţi şi 53 de dansatori.
Această statistică poartă un caracter general, însă istoria unei şcoli o scrie prin faptele sale fiecare pedagog şi fiecare dintre acei, pentru care ea a fost, într-adevăr, izvor de cunoştinţe. Iar cuvintele de recunoştinţă sunt întotdeauna individuale, căci pornesc din inimă. În această zi la adresa Pedagogului şi Rapsodului Nicolae Mintencu au răsunat multe cuvinte sincere, calde, cordiale, senine şi optimiste. Iar el a răspuns tuturor prin cântecul „Viaţă, viaţă, scumpă-mi eşti”, care poate fi asociat cu cea mai duioasă doină din repertoriul său atât de bogat şi variat.
Este doina vieţii trăită frumos, onest, cu demnitate şi pentru oameni.
Vasile CARLAȘCIUC