E greu să-i ademenești pe tineri să lucreze la fabrică sau uzină

Această afirmare trezește imediat o nedumerire: dar unde sunt slăvitele întreprinderi industriale de cândva? E clar că în prezent nu avem întreprinderi cu câteva mii de muncitori, dar ramura industrială n-a dispărut. Ba chiar mai mult, directorul ad-interim al Centrului regional de plasare în câmpul muncii, Roman Crigan, a declarat zilele acestea că în ultimele luni pe piața muncii se observă o tendință pozitivă. Serviciul respectiv a înregistrat o creștere a numărului locurilor vacante. „Zilnic le propunem clienților de la 700 până la 900 locuri vacante”, a precizat Roman Crigan, accentuând că patronii au nevoie de muncitori.
Totodată, ca și în anii precedenți se simte dezechilibrul între cerere și ofertă în privința brațelor de muncă. În momentul de față acest fenomen se explică prin faptul că au fost concediați mulți colaboratori ai structurilor de stat și instituțiilor bancare. Iar situația reală pe piața muncii e că deocamdată pot fi angajați doar 30 la sută din numărul funcționarilor luați la evidență la Centrul de plasare în câmpul muncii. Necesitățile în specialiști cu profesii de muncitor sunt de 55 la sută. E mai mult decât numărul muncitorilor șomeri.
La începutul lunii curente Serviciul de plasare în câmpul muncii a propus 780 de locuri vacante, de două ori mai mult decât în perioada respectivă a anului trecut. În primul semestru al anului 2016 acest serviciu a asigurat cu locuri de muncă 5.439 de persoane. Poate pentru tinerii de astăzi această cifră nu vorbește nimic, însă acei, care și-au petrecut tinerețea la conveier sau la strung, înțeleg că ea este egală cu numărul muncitorilor de la o uzină de utilaj electronic care funcționa în așa-numita „perioadă a stagnării”.
Cu un an și ceva în urmă a fost „stropită cu apa vie a investițiilor” Uzina „Kvarț” din Cernăuți. Acolo a fost creată o filială a Concernului german „Wol­kswagen”, unde sunt confecționate unele detalii pentru renumitele automobile. Conduce filiala Oleksandr Shlamp, președintele Societății de cultură austro-germană din Cernăuți. În cazul dat nu este vorba de relații culturale, ci de relații pur de producție, care au dus la crearea a 800 locuri de muncă. Domnul Oleksandr Shlamp, mi-a explicat că noua întreprindere are nevoie de încă 200-300 de muncitori.
– La întreprinderea noastră lucrează locuitori din raioanele Hliboca, Storojineț și Chițmani. Acum am răspândit în localitățile din raioanele Herța, Noua Suliță și Zastavna anunțuri de angajare la lucru. Propunem un salariu minim de 4.500 grivne. Dacă din anumite localități vor fi mai mult de 8-9 persoane, îi vom asigura cu transport. Din luna august planificăm să trecem la un regim de muncă mai intens.
Ascultându-l pe domnul Oleksandr Shlamp mi-am imaginat timpurile de odinioară, când în raioanele din jurul Cernăuțiului circulau așa-numitele „autobuze pentru muncitori”. Într-adevăr, mii de persoane făceau naveta zilnic – de acasă la strung și de la strung acasă. Se simțeau fericiți, erau mulțumiți de salariu? Într-o anumită măsură cred că da. Problema e că generația tânără de astăzi vrea să trăiască altfel și să muncească, de asemenea, altfel. Poate de aceea tinerii săteni nu prea atrag atenția anunțurilor difuzate de întreprinderea de la Cernăuți. Pentru ei vechiul proverb „Cine nu muncește, nu mănâncă”, și-a pierdut oportunitatea, apar alte valori și alte concepții în relațiile de muncă. E bine de ştiut că una dintre cele mai harnice națiuni de pe planetă – cea niponă – are o vorbă de duh care s-ar potrivi de minune la cazul nostru: dacă părinții muncesc, iar copiii se odihnesc, nepoții vor cere de pomană.