Vetrele noastre strămoşeşti
Satul Carapciu până nu demult era cunoscut în întreaga regiune prin fabrica de spirt care îşi începe istoria prin anul 1900. Doamna Aurica Carp s-a numărat printre cei peste 150 de angajaţi care munceau în 4 schimburi la fabrică. ”Se muncea greu, însă oamenii aveau un loc de muncă sigur şi stabil. Astăzi copiii noştri muncesc prin ţări străine, iar fabrica din sat se află în paragină”. De ce şi când a fost închisă fabrica de spirt din Carapciu? Am încercat să caut un răspuns, însă, mi-a fost foarte greu să dau de urmele lui. Domnul Ilie Leviţchi din satul Prisăcăreni a lucrat 22 de ani inginer-şef la fabrică şi cunoaşte mai bine decât oricine căile necunoscute ale drumului spre pierzanie şi distrugere a acestui ”gigant”. Să fi fost vorba de o concurenţă nesănătoasă, sau de o dorinţă a cuiva de a privatiza această fabrică, ducând-o până la limanul prăpastiei şi în pragul falimentului pentru a valora doar câteva copeici? E greu să dăm un răspuns clar. Doar cei mari şi tari ştiu ce-a fost în capul lor prin anul 2006 şi ce scopuri au urmărit, când au oprit funcţionarea fabricii, care, de fapt, aducea cel mai mare venit satului, raionului Hliboca şi chiar regiunii Cernăuţi? Păcat că o fabrică atât de mare, care ar fi asigurat locuri de muncă şi venituri imense pentru carapcieni şi locuitorii din satele vecine stă astăzi în paragină, cu geamuri sparte, de parcă au trecut ”separatiştii” din Estul ţării pe lângă ea. ”Mă doare inima când trec pe lângă fabrică şi văd ce a mai rămas din ceea ce a fost. Dacă ar fi posibil, ne-a spus domnul Ilie Leviţchi. aş depune eforturi maxime pentru a pune din nou ”pe picioare” această fabrică, care producea pe vremuri în 24 de ore peste 25 tone de spirt de calitate superioară”.
Vitalie ZÂGREA