Cu jumătate de secol în urmă, Dumitru Jitarașu absolvi Liceul de artă din Vijnița. Trebuia să-și înceapă activitatea de muncă și de creație undeva sub Moscova, dar i-a atras atenția o informație dintr-un ziar unional despre punerea în funcțiune a Combinatului de mătăsuri din orașul Ceaikovski dincolo de Ural. I se păru un plan grandios și o perspectivă mare pentru un tânăr cu diplomă de pictor. Pentru a nu rata ocazia, Dumitru Jitarașu trimite imediat o scrisoare încolo și primi un răspuns laconic: „Avem nevoie de asemenea specialiști”.
Și tânărul, încântat de priveliștile carpatine, porni spre zări necunoscute, spre răsărit de soare, spre munții de la hotarul continentului. Desenele de pe pânzele de mătase îl captivau din punctul de vedere al esteticii industriale, însă sufletul său de artist îl chema mereu pe plauri alpine, în câmpia largă, sub geana pădurii sau pe malul râului, unde curgerea apei se aseamănă cu trecerea omului prin lumea creată de divinitate. Pictorul Dumitru Jitarașu a simțit farmecul a trei munți – Carpaților de pe meleagul natal, Uralului și al Caucazului. „Soția mea e din Gori, localitate din Georgia, și vara, în timpul concediului, plecam încolo. Apoi următorul concediu îl petreceam la Molnița. Iată așa mi-am îmbogățit tematica creației”, povestește pictorul.
Lucrând la Combinatul de mătăsuri, domnul Dumitru Jitarașu a avut posibilitatea să-și expună tablourile la Moscova, în alte orașe ale fostei Uniuni Sovietice. În Galeria din orașul Ceaikovski se păstrează câteva pânze de ale sale. Însă, odată cu revenirea la baștină, s-a ales cu o galerie personală la Casa de cultură din sat. Dumitru Jitarașu a creat o întreagă colecție de tablouri și portrete cu prilejul Jubileului de 600 de ani de la prima atestare documentară a Molniței. Sunt crâmpei luminoase ale dăinuirii omului pe acest „picior de plai”, pe această „gură de rai”.
Pictorul Dumitru Jitarașu a dăruit satului și câteva chipuri sfinte, în fața cărora molnicenii se roagă pentru pace și sănătate, cer blagoslovirea Atotputernicului.
Un pictor cu o pensie modestă ca Dumitru Jitarașu nu-și poate permite vopsele scumpe, ba chiar și acuarelă, de aceea, în ultimul timp, el preferă grafica. Un adevărat talent poate face minuni și cu un simplu creion. Așa s-au născut metaforele alegorice, semnificative pentru cele patru anotimpuri ale anului, muzica și farmecul cărora pictorul de la Molnița, caută să le înveșnicească pe hârtie, rareori pe pânză. La el acasă mai sunt lucrări pentru o altă galerie. E o zestre spirituală pe care Dumitru Jitarașu a creat-o pentru „satul în care s-a născut”, a văzut lumina zilei și a simțit adevărata Frumusețe.
Vasile Carlașciuc
Fotografii de autor