Persecuţiile staliniste au continuat şi în luna următoare. Astfel, în ziua de 1 iulie 1941, Comisia Specială de pe lângă Comisarul Poporului pentru Afaceri Interne al URSS adoptă hotărârea privind deportarea țărăncii Emilia a lui Gheorghe Calmuţchi din Buda Mare, fostul judeţ Dorohoi, născută în 1913. Românca va fi acuzată de faptul că „era rudă cu un trădător al patriei”. Împreună cu ea, au fost deportaţi copiii: Constantin, născut în 1931, şi Oltiţa, născută în 1938. Fiica a murit în regiunea Tiumen, în 1944, iar mama, Emilia, a închis ochii pentru totdeauna pe data de 4 decembrie 1950, în aceeaşi regiune din Siberia. A rămas fiul Constantin singur în această lume plină de suferinţe.
În iarna anului 1941, tânărul Vasile al lui Ion Cernăuţan, născut în 1924, în localitatea Mahala, fostul judeţ Cernăuţi al României, dorind să scape de odiosul regim bolşevic, porneşte spre Lunca, împreună cu alţi mahaleni, dornici de libertate. Nimereşte în mâinile grănicerilor sovietici, în dimineaţa zilei de 8 februarie. Tribunalul Militar al Armatei a 12-a a Districtului Militar Special Kiev, pe data de 14 aprilie, îl condamnă la 10 ani de închisoare „pentru trădarea patriei”. Părinţii, Ion şi Veronica Cernăuţan, fraţii: Aurel, născut în 1933; Dumitru, născut în 1929; Gheorghe, născut în 1927, şi sora Dochiţa, născută tot în 1927, apucă, la 1 iulie 1941, calea Gulagului stalinist.
În aceeaşi zi de 1 iulie porneşte spre îngheţurile Siberiei şi copilul Nicolae al lui Dumitru Costan din acelaşi sat-martir Mahala, născut în 1939. Doi anişori avea pruncul, când straşnica putere sovietică a hotărât să se răfuiască cu dânsul, fiindcă tatăl său, Dumitru al lui Ion Costan, născut în 1907, a încercat să treacă în Patria istorică. Autorităţile bolşevice l-au condamnat la moarte, iar fiul trebuia supus celor mai groaznice chinuri.
Tot pe data de 1 iulie va fi nevoită să părăsească mândra Bucovină, meleagul ei de credinţă şi de dor, Frăsina a lui Gheorghe Cova din Mahala, născută în 1914, fiindcă era şi ea „rudă cu un trădător al patriei”. Împreună cu mama, se urcă în vagonul stalinist, al „eliberatorilor”, pentru vite, fiica Maria, născută în 1937, condamnată de către regimul comunist-proletar la ani grei de exil.
Amarul şi greul destin al deportaţilor l-au avut românii din Volcineţ, fostul raion Hliboca. Ilie şi Saveta Cuzic, împreună cu copiii: Gheorghe, născut în 1936; Maria, născută în 1934, şi Vasile, născut în 1932, au pornit, la 1 iulie, spre stepele pustii ale Kazahstanului, unde scumpii fii: Ilie şi Vasile, îşi vor găsi mormântul în blestemata regiune Aktiubinsk.
Tot în ziua de 1 iulie, Comisia Specială de pe lângă Comisarul Poporului pentru Afaceri Interne al URSS adoptă hotărârea privind deportarea româncei Ştefania a lui Tudor Bezuşcă, născută în 1916, în localitatea Tărăşeni, poseda studii primare. Biata femeie şi cei trei copilaşi ai săi, plângând şi-au luat rămas bun de la baştina natală. Sărmana ei inimă de mamă simţea că se desparte pentru totdeauna de meleagurile copilăriei şi tinereţii sale, iar trenul morţii, pornind din gara feroviară din Hliboca, va parcurge o cale lungă, de mii de kilometri, ducându-i în ţinutul Krasnoiarsk al Federaţiei Ruse. În acest ţinut străin al Siberiei, bătut de geruri aspre şi viscole sălbatice, îşi va găsi mormântul tânăra mamă. Tot aici va trece în lumea îngerilor şi fiica Silvia, născută în 1939, care avea doar doi anişori, când a fost scoasă din aşternut de către călăii stalinişti. În acele locuri pline de groază şi durere, au rămas fără sprijinul mamei fiul Petru, născut în 1937, şi fiica Domnica, născută în 1940. Doi copii fără mamă în întinsurile nesfârşite ale Siberiei. Doi „duşmani ai poporului”. Fratele avea patru ani, iar sora – un an. Ei „erau rude cu un trădător al patriei”, fiindcă tatăl se afla în rândurile Armatei Române.
La 1 iulie 1941, în Siberia a fost dusă şi ţăranca Eugenia a lui Vasile Boiciuc din Mahala, născută în 1901, cu studii medii incomplete.
„Din toate mijloacele de genocid, aplicate de maşina stalinistă împotriva popoarelor, cel mai încercat şi mai preferat au fost deportările”. Din actuala regiune Cernăuţi, vor fi duşi copiii neamului, cu zecile de mii, în Siberii fără de sfârşit.
Petru GRIOR
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com