Interviu cu profesorul de istorie Maxim Melnic de la Gimnaziul nr.1 „Vector” din Cernăuți
–Stimate Maxim Melnic, sunteți un tânăr pedagog și al doilea an predați istoria la Gimnaziul nr.1 „Vector” din suburbia Horecea a Cernăuțiului. Istoria Ucrainei este una din disciplinele de bază, obligatorie la evaluările independente externe pentru absolvenții care doresc să-și continue studiile la o instituție de învățământ superior. În afară de aceasta, ea joacă un rol deosebit în educarea unor cetățeni conștienți ai statului.
–În fiecare țară se studiază istoria și ea este o disciplină de bază. În majoritatea țărilor, dacă o persoană dorește să devină cetățean al statului respectiv, în afară de posedarea limbii de stat, ea trebuie să cunoască și istoria lui. Istoria îl face pe om să devină membru al societății, ea îl leagă de restul societății. Istoria comună îi unește pe membrii societății. De fapt, în aceasta și constă rolul istoriei – ea îi unește pe oameni. Având un trecut comun, oamenii tind să-și făurească și un viitor comun. Istoria se studiază în școală și printre examenele de absolvire este și cel la istorie. Chiar de la apariția ei, istoria avea un scop educațional – educația tineretului. Treptat ea s-a transformat într-un obiect de cercetare. Se cercetează dezvoltarea societății. Dar n-a dispărut nici prima funcție a istoriei. Noi trăim într-o lume informațională, dispunem de foarte multă informație și în această situație istoria ne oferă câteva puncte importante de la care omul poate porni să-și făurească viitorul său. El trebuie să fie încadrat în viața statului, să fie un cetățean fidel. În aceasta și constă scopul predării istoriei în școală.
–Activați într-o școală cu vechi tradiții românești. Din această suburbie duc drumurile vieții mai multor personalități marcante. Prin urmare, aveți posibilitate ca la lecțiile de istorie să vă referiți și la anumite date și evenimente din istoria suburbiei și a locuitorilor ei.
–Elevilor le este plictisitor istoria academică, istoria care nu are legături cu prezentul. Mai la fiecare lecție facem unele legături între trecut și prezent. Iar despre istoria suburbiei Horecea și, în special, despre această școală vorbim cu elevii din clasele a șaptea – a noua. Le amintesc că în perioada moldovenească pe teritoriul Horecei se afla o mănăstire. În jurul mănăstirii s-a format această localitate, iar în perioada austriacă a fost deschisă școala. Ne străduim să facem legătură cu fiecare perioadă ca să vedem ce avem în prezent de la perioadele care au trecut.
–Elevii manifestă interes față de aceste materiale?
–Elevii manifestă interes față de chestiunile despre care se vorbește în prezent. Îi interesează mai mult problemele actuale.
–Cred că elevii Vă întreabă când se va încheia războiul, când va fi pace…
– Elevii urmăresc știrile, ei vor să afle ce se întâmplă în țară, iar atunci când are loc un eveniment important, ei neapărat vor să știe și părerea profesorului de istorie. Ei cred că istoria poate prevedea viitorul. Nu-i chiar așa. Le spun că în istoria omenirii au fost multe războaie. În decursul întregii istorii a omenirii, pașnici au fost doar trei ani. Restul mii de ani au trecut în lupte și războaie. Dar fiecare război se termină cu pace. Aceasta le-o spun și copiilor ca ei să nu piardă încrederea în pace. Practic la toți elevii familiile nu sunt complete: la unii elevi părinții ori rudele apropiate se află peste hotare. Or, războiul și-a pus amprenta mai pe fiecare familie. Când s-au împlinit trei ani de la începutul războiului, i-am întrebat pe copii care a fost influența războiului asupra lor. Și majoritatea mi-au spus despre schimbările în familie. Familiile au început să trăiască altfel. Se deosebește perioada de până la război de perioada războiului.
–Vorbind despre pace, suntem conștienți de faptul că pe elevi îi interesează foarte mult acest lucru. De va fi sau nu pace, va depinde foarte mult viitorul lor. Or, fiecare tânăr, pășind pe calea vieții de sine stătătoare, își dorește un destin prosper și fericit, ceea ce fără pace este imposibil.
–Într-adevăr, ei se gândesc la viitorul lor, mai ales elevii din clasa a noua. Mulți se gândesc să-și continue studiile, să însușească o specialitate, dar încrederea în siguranța zilei de mâine este o chestiune care atârnă în aer. Un răspuns precis și ferm lipsește. Pericol există și suntem conștienți de faptul că în orice moment se poate schimba situația politică din lume și din țară. Și copiii simt acest lucru, dar viața trebuie să continue.
–Istoria ne învață să prevedem viitorul, cunoscând bine trecutul. Aveți posibilitate să le propuneți elevilor Dumneavoastră materiale despre istoria suburbiei Horecea? Asemenea materiale sunt adunate la Gimnaziu? Se ocupă profesorii de aceasta? Îl cunosc pe colegul Dumneavoastră, profesorul de română, Nicolae Costaș, care se preocupă insistent de istoria suburbiei sale natale. Se poate amenaja la Gimnaziu o sală sau un colț de istorie a Horecei?
–Cu siguranță poate fi creat. Până a fi angajat la Horecea nu cunoșteam istoria acestei suburbii. Acum m-am convins că este un loc foarte specific – este practic o „enclavă românească” în orașul Cernăuți. Este un sat în oraș, cu tradițiile lui strămoșești. În sărbătorile de iarnă copiii umblă cu colinda și cu plugușorul pe la casele gospodarilor. Ați spus corect că domnul Costaș se ocupă de istoria Horecei, de personalitățile care au trăit aici și au lăsat urme adânci în cultura neamului. Chiar astăzi mi-a adus o carte despre recensământul populației Bucovinei, făcut în 1774. Iar odată ce suntem preocupați de istoria acestei vetre populate de români, vom avea neapărat la școală și exponate de muzeu.
–Vă dorim succes și în această activitate!
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com