În perioada interbelică a fost construită frumoasa Biserică Înălţarea Domnului din Horecea. Noul locaş de închinare s-a ales şi cu un cor bisericesc minunat, care a făcut cinste suburbiei şi Bucovinei. Odată cu instalarea puterii sovietice, la uşa bisericii a apărut în lacăt enorm – simbol al ateismului. Însă, horecenii nu s-au lăsat de credinţa strămoşească, coriştii frecventau Biserica de la Horecea Mănăstire. Le era dureros să vadă cum locaşul lor de închinare a fost transformat într-un depozit. Un lucru firesc pentru acele vremuri.
Şi cum a crăpat gheaţa ateismului, gospodarii din suburbie au avut grijă, mai întâi de toate, să readucă bisericii menirea ei cea sfântă – de a fi locaş de închinare. Au pus mănă de la mână, au adunat suma necesară pentru lucrările de reparaţie, pentru reînnoirea iconostasului. În prezent interiorul bisericii şi-a căpătat înfăţişarea iniţială, iar curtea bisericii a devenit de nerecunoscut. Doar horecenii au mâini de gospodar şi suflet creştin.
Reluarea serviciului divin a însemnat şi reînnoirea corului bisericesc. S-au găsit mulţi doritori să însoţească rugăciunile şi cuvântul preoţesc cu tradiţionalele cântări înălţătoare. Anume coriştii din Horecea, împreună cu cei din Ostriţa şi Ceahor, au pus începutul corului Societăţii pentru Cultura Românească „Mihai Eminescu” „Dragoş Vodă”. Anume coriştii din Horecea, se adună de Crăciun şi în frunte cu părintele paroh trec pe la casele gospodarilor din suburbie cu cele mai frumoase colinde româneşti. De peste 60 de ani cântă în acest cor domnul Ştefan Caulea. Iar printre vechii corişti se mai numără dnii Gheorghe Predii şi Ilie Voronca.
În prezent corul Bisericii Înălţarea Domnului din Horecea a întinerit simţitor. În el cântă şi tineri profesori de la şcoala locală, îndrăgostiţi de cuvântul şi cântarea sacră. Corul este condus de profesorul de română Nicolae Costaş, avându-i alături pe tinerii Valeriu Nicolaevici, Mihai Piveni, Vasile Pătrăucean, Dumitru Găina, ultimul fiind seminarist la Seminarul Teologic de la Poceaev.