Isidor Vorobchievici pășește… din eternitate

6 10 F 2

După reconstrucția scuarului din fața corpului principal al Universității Naționale „Iuri Fedkovyci” din Cernăuți (fosta Reședință a Mitropoliților Bucovinei și Dalmației), a fost inaugurat monumentul scriitorului și compozitorului bucovinean, Isidor Vorobchievici. El a înlocuit bustul compozitorului, demontat din scuar cu câțiva ani în urmă, înainte de începerea lucrărilor de reconstrucție. Noul monument a fost creat de sculptorul lvovean, Stepan Fedoryn.  Monumentul este realizat din bronz patinat și este instaurat la intrare în scuar, la nivelul solului, fără a fi ridicat pe un postament oarecare. El prezintă figura în mărime naturală a lui Vorobchievici, care ține o carte în mâini. Viceprimarul Cernăuțiului, Vasyl Zazuleak, a menționat la inaugurare: „Aceasta este viziunea sculptorului, monumentul trebuie să fie printre oameni, pentru că Vorobchievici a trăit între oameni, este un monument de contact”. În partea de jos a monumentului sunt două QR-coduri care conțin informații în ucraineană și în engleză despre viața și opera lui Isidor Vorobchievici.

Vom menționa că personalitatea lui Isidor Vorobchievici este strâns legată și de cultura românească.  El a fost primul autor al unui manual de armonie muzicală în limba română. A fost dascălul viitorilor compozitori și muzicieni Ciprian Porumbescu, Eusebie Mandicevschi, Ilarion Verenca, Dimitrie Gherasim, Constantin Șandru, Constantin Procopovici, Dimitrie Cernăuțeanu, Tudor Flondor, George Mandicevschi, Gheorghe Chindiu, Ecaterina Mandicevschi, Mihai Ursuleac, Constantin Buchental etc. Lucrările sale au circulat în manuscris, tipărite, litografiate sau copiate.

Isidor Vorobchievici a compus muzică liturgică și muzică vocală laică pentru voce și pian. Este autorul a circa 240 de piese muzicale.  A compus muzică corală pe versuri ale poeților reprezentativi ai literaturii române și ale unor poeți locali: Mihai Eminescu („Ce te legeni, codrule?”, „De ce nu-mi vii?”, „Revedere”), Vasile Alecsandri („Arcașul”, „Doină, doiniță”, „Mănăstirea Putna”; „Ștefan-Vodă și Codrul”, „Bălcescu murind” etc.), Dimitrie Bolintineanu, Vasile Bumbac, Gheorghe Tăutu, Gheorghe Sion („Limba română”), Iosif Vulcan („Noapte de vară”) ș.a., precum și ale unor poeți ucraineni – Taras Șevcenko („Nazar Stodolea”), Ivan Franko, Markian Șașkevici, Iuri Fedkovyci.

Cântecul său „Să-mi cânți cobzar” este destul de popular în Bucovina, el având două variante – în ucraineană și română.

(V.K.)

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com

Добавить комментарий