Ștefan Broască – in memoriam
De un an de zile nu mai este printre noi Ștefan Broască. A pornit pe neprins de veste spre veșnicie, la câteva săptămâni după moartea zguduitoare a lui Vasile Tărâțeanu… Ni se duc poeții, ni se duc criticii literari. Rămâne mai sărac ogorul literelor române din „dulcea Bucovină”…
Ştefan Broască, fiind considerat un istoric spiritual al scrisului românesc din nordul Bucovinei, nu cu mult înainte de ziua trecerii sale în nemurire – 6 septembrie 2022 – a avut fericirea de a ţine în mâini ultima sa carte de critică şi istorie literară „Acolo unde trăiesc autori şi cărţi”, care numai ce văzuse lumina tiparului. A apărut pentru a rămâne pe rafturile bibliotecilor, drept o mărturie despre cel care o scrise ca un testament artistic. Criticul literar Ştefan Broască îşi invită cititorii la o „călătorie spre sine”, la o apreciere a vieţii literare în zonele comunităţilor de români din jurul patriei lor istorice. Or, o viaţă literară există atâta timp, cât există autori şi cititori. Format în acest spaţiu literar şi spiritual, sub influenţa unor lecturi valoroase, Ştefan Broască a lăsat pentru viitorime o istorie spirituală dramatică. Anunţând în cronicile sale despre puţinii autori români cernăuţeni, Ştefan Broască deduce că în nordul Bucovinei, la răscruce de milenii scrisul românesc a cunoscut o oarecare dezvoltare.
Născut la Băhrineşti, sat de baştină a câtorva scriitori români, Ştefan Broască a aflat încă din copilărie despre tragedia românilor bucovineni de la Fântâna Albă. Locul unde la 1 aprilie 1941 au fost împuşcaţi ţărani români din localităţile din Valea Siretului, care vroiau să scape de regimul bolşevic, se află nu departe de Băhrineşti. Ştefan Broască a fost primul ziarist român din Cernăuţi, care a scris despre acest masacru. Apoi a pregătit pentru tipar relatările unor consăteni de-ai săi care au trecut prin acest infern. Unele dintre ele au fost publicate și în șpalturile „Libertății Cuvântului”.
Activând la „Zorile Bucovinei”, apoi la „Plai Românesc”, Ştefan Broască şi-a încheiat cariera de publicist pe o notă majoră, cu articole de profundă rezonanţă cum ar fi cel întitulat „Românii din nordul Bucovinei sub steaua eternităţii lui Eminescu”.
Cugetând foarte des despre poezie și despre drama ei, Ștefan Broască, totuși, credea că „numai poezia poate insufla viață unui timp revolut, restituind generațiilor viitoare valorile lui estetice. Miorița, Meșterul Manole, Luceafărul, ca o apă vie, vor revitaliza spiritul, vor reînnoi ființa lăuntrică a celor ce vor veni”. El ne-a învățat și continuă să ne învețe a trăi cu cărțile…
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com