Anul 45 î.e.n. Intră în vigoare calendarul iulian. El a fost reformat de astronomul grec Sosigene din Alexandria, din dispoziţia lui Iulius Caesar. 5 din cele 15 Biserici Ortodoxe Autocefale se mai folosesc şi astăzi de calendarul iulian, sărbătorind Crăciunul la 7 ianuarie.
Anul 379. A decedat Vasile din Cezareea Cappadociei, cunoscut sub numele Sfântul Vasile cel Mare (născut în anul 330), unul dintre cei mai importanți părinți ai Bisericii Ortodoxe și unul dintre cei mai mari teologi creștini. A fost unul din cei patru doctori răsăriteni ai Bisericii, alături de Sfântul Grigore de Nazianz („Teologul” ) și Sfântul Ioan Gura de Aur. Din învăţăturile Sfântului Vasile cel Mare: „După cum soarele nu este micşorat întru nimica de cei care se bucură de lumina şi căldura sa, deşi luminează corpurile şi este împărţit în felurite chipuri de corpuri, tot aşa şi Duhul rămâne nemicşorat şi neîmpărţit, cu toate că dă tuturor harul Său. Luminează pe toţi pentru a înţelege pe Dumnezeu, insuflă pe profeţi, înţelepţeşte pe legiuitori, sfinţeşte pe preoţi, întăreşte pe împăraţi, desăvârşeşte pe drepţi, umple de cinste pe cei curaţi sufleteşte şi trupeşte, dă harurile tămăduirilor, învie pe morţi, dezleagă pe cei legaţi, înfiază pe cei străini”.
Anul 1432. Se stinge din viaţă Alexandru cel Bun, domn al Moldovei în perioada 1400-1432. Dintre toți cei care în jurul anului 1400 râvneau la tronul Moldovei, a biruit spre norocul poporului român, cel mai destoinic, Alexandru, fiul lui Roman, fostul domn. Într-adevăr, fericită a fost domnia lui. A durat mult, condiție indispensabilă pentru propășirea instituțiilor, a mărit temelia statului, l-a apărat când a trebuit, a organizat temeinic viața economică, a dat atenție celei bisericești, a căutat să păstreze liniște și pace, lucru rar într-o epocă de necontenite războaie și năvăliri. A fost o domnie cum puține au mai fost în zbuciumata istorie a Moldovei. Din aceste motive el a rămas în istorie cu numele „cel Bun”.
În unul din hrisoavele, semnate la cancelaria lui Alexandru cel Bun la 4 octombrie 1408, a fost atestat pentru prima dată oraşul Cernăuţi. În centrul oraşului este o stradă care îi poartă numele.
Anul 1647. A murit Petru Movilă, mitropolit al Kievului, sprijinitor al tiparului şi al şcolii din Ţările Române. Este considerat unul dintre cei mai eminenţi activişti pe tărâm bisericesc, cultural şi politic din Ucraina, în timpul căruia Mitropolia kieveană s-a bucurat de cea mai mare independenţă şi autoritate în decursul secolelor XIII-XVIII. A fost înmormântat la 9 martie 1647, în catedrala principală de la Lavra Pecerska. Mormântul său a dispărut în rezultatul exploziei puternice în catedrală în timpul ocupaţiei Kievului de către nazişti în cel de-al Doilea război mondial.
Mitropolitul Petru Movilă a folosit întreaga sa avere pentru restaurarea de biserici, înființarea de școli și întreținerea lor. Cu prilejul serbării a 400 de ani de la naşterea sa, canonizarea Ierarhului Petru Movilă a fost săvârșită de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ucrainene la 6 decembrie 1996 și înscrisă în calendarul Bisericii la 31 decembrie. În anul următor, 1997, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a recunoscut canonizarea făcută de Biserica Ortodoxă a Ucrainei, iar în martie 2002, când s-au împlinit 360 de ani de la Sinodul de la Iaşi (1642), a fost proclamată oficial canonizarea Sfântului Ierarh Petru Movilă, în Catedrala mitropolitană din Iaşi.
Anul 1561. A murit Eftimie, egumenul Mănăstirii Căpriana (astăzi în Republica Moldova), autor al „Cronicii Moldovei” pentru perioada 1541-1554, scrisă în limba slavonă. Letopiseţul de curte a fost scris la îndemnul lui Alexandru Lăpuşneanu, domnul Moldovei (1552-1561; 1564-1568), fiind o continuare a „Cronicii lui Macarie”, în prima ei variantă. Eftimie a modificat o parte a cronicii predecesorului său din considerente politice impuse de un adversar al familiei lui Petru Rareş. Textul cronicii se păstrează la Kiev, în Biblioteca Academiei de Ştiinţe a Ucrainei, într-un manuscris care continuă, de la 1541, cronica lui Macarie, oprindu-se la 1553.
Anul 1855. Apare săptămânal la Iaşi, Moldova, revista literară, ştiinţifică şi istorică „România literară”, editată de Vasile Alecsandri. În paginile acestei reviste Alecu Russo publică vestitul poem „Cântarea României”.
Anul 1904 . Apare lunar, la Cernăuţi şi Suceava, revista literară şi ştiinţifică „Junimea literară”, sub conducerea lui Ion Nistor. Revista apare cu intermitenţe: seria I — 1 ianuarie 1904 — 1914; seria II — 1923-1939.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com