Anul 1822. Este abolit regimul fanariot şi sunt restabilite domniile pământene în Moldova şi Ţara Românească. Rolul activ jucat de domnitorii fanarioţi în revoltele grecilor de după 1820 şi haosul provocat de mişcarea Filikí Eteria în Moldova şi Muntenia, ca şi Răscoala condusă de Tudor Vladimirescu în 1821, au dus la încetarea numirii de domnitori din rândul membrilor familiilor fanariote în ambele principate româneşti. În primăvara lui 1822, de la Bucureşti şi Iaşi au fost trimise delegaţii pentru a cere Înaltei Porţi domni pământeni (naţionali). Această acţiune a adus în Moldova, după lunga perioadă fanariotă, din nou un domn pământean în persoana lui Ioan Sandu Sturdza şi în Muntenia pe Grigore al IV-lea Ghica (Grigore Dimitrie Ghica).
Deşi înfrântă prin intervenţia armatelor otomane, Revoluţia din 1821 a lui Tudor Vladimirescu a reuşit să determine sfîrşitul epocii fanariote prin restabilirea domniilor pămîntene, lucru care a dus la înlăturarea gravelor prejudicii cauzate de Poartă statutului de autonomie a celor două Ţări Române. Totodată, revoluţia a consolidat ceea ce Nicolae Bălcescu va denumi mai târziu ca fiind „Partida Naţională”. Domniile lui Ioniţă Sandu Sturdza în Moldova şi a lui Grigore al IV-lea Ghica în Muntenia au fost primele domnii pământene după o lungă perioadă a domniilor fanariote în Muntenia şi Moldova.
Perioada domniilor pământene (naţionale) a constituit tranziţia spre organizarea modernă a societăţii, dar atât Grigore D. Ghica în Muntenia, cât şi Ioan Sandu Sturdza în Moldova, nu au avut nici răgazul, nici mijloacele necesare, pentru a profita de un climat de stabilitate politică, de ordine pentru a realiza reformele menite să reînnoiască structurile societăţii, să reformeze instituţiile statului, prin măsuri administrative ei reuşind doar să diminueze abuzurile. Este adevărat, că împrejurările au fost deosebit de vitrege pentru cei doi domni români, dar şi propria lor capacitate şi voinţă nu le-au permis să realizeze schimbări calitative în viaţa celor două principate. Perioada domniilor pământene a fost însă în scurt timp întreruptă de ocupaţia militară rusă din timpul războiului ruso-turc din 1828-1829 şi de perioada de dominaţie ţaristă care a urmat.
Anul 1878. S-a încheiat Congresul de pace de la Berlin. Prin Tratatul de pace s-au recunoscut independenţa României şi drepturile ei asupra Dobrogei. Judeţele Cahul, Bolgrad şi Ismail, din sudul Basarabiei, aflate în componenţa României, sunt reîncorporate Imperiului Ţarist.
Anul 1891. A murit Mihail Kogălniceanu, om politic, istoric, scriitor şi publicist român. Mihail Kogălniceanu (1817-1891) a fost un om politic de orientare liberală, avocat, originar din Moldova, care a devenit prim-ministru al României la 11 octombrie 1863, după Unirea din 1859 a Principatelor Dunărene în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, și mai târziu a servit ca ministru al Afacerilor Externe sub domnia lui Carol I. A fost de mai multe ori ministru de interne în timpul domniilor lui Cuza și Carol. A fost unul dintre cei mai influenți intelectuali români ai generației sale (situându-se pe curentul moderat al liberalismului).
Anul 1926. S-a născut la Soroca, în Basarabia, Gheorghe Ursu, disident anticomunist. Gheorghe Ursu, (1926-1985) a fost un inginer constructor, poet, scriitor și disident. A fost arestat în urma denunțului unei colege de serviciu. A murit din cauza bătăilor primite în timpul detenției.
Anul 1991. La Praga a avut loc ultima consfătuire a Comitetului Politic Consultativ al statelor participante la Tratatul de la Varşovia, la care s-a hotărât desfiinţarea acesteia. Delegațiile Bulgariei, Cehoslovaciei, Poloniei, României, Ungariei și URSS au semnat Protocolul privind încetarea valabilității Tratatului de la Varșovia, semnat la 14 mai 1955, și a Protocolului cu privire la prelungirea duratei de valabilitate a acestuia, semnat la 26 aprilie 1985, la Varșovia.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com