În ziua de 1 noiembrie a anului 333 î.e.n. a avut loc Bătălia de la Issos, a douăsprezecea victorie a lui Alexandru cel Mare asupra perșilor. Bătălia de la Issos, parte a Războaielor lui Alexandru cel Mare, s-a dat între macedonenii conduși de Alexandru cel Mare și perșii conduși de Darius al III-lea. Alexandru, cu o armată experimentată și compactă, a întâlnit o armată dezorganizată formată din soldați din mai multe țări. Darius, care dispunea de o imensa armată de 600.000 de oameni pe care o concentrase pe câmpia de la Issos, a atacat primul aruncând, în prima faza a luptei, cavaleria. Oastea lui Alexandru s-a desprins în două lăsând cavaleria să intre printre ei şi, prizând-o ca într-un cleşte, a distrus-o (vreo 80.000 de soldaţi). Apoi Alexandru a lansat un atac puternic în flancul armatei persane. Perşii pierzând grosul armatei lor (cavaleria), au început să dezerteze, lăsându-l pe Darius singur şi obligându-l să scape cu fuga. Doi ani mai târziu, Alexandru cel Mare îl învinge încă o dată pe Darius al III-lea, care recurge la aceeași metodă pentru a scăpa, fuga. Regele persan moare, fiind ucis chiar de apropiați ai săi. Bătălia de la Issos din anul 333 î.e.n. a fost decisivă și a marcat începutul declinului marelui Imperiu Persan, ceea ce părea de neimaginat până atunci.
La 1 noiembrie 1599 a avut loc intrarea triumfală în Alba Iulia a lui Mihai Viteazul (1599-1600). Transilvania intra sub stăpânirea domnului muntean. Domnia lui Ieremia Movilă, devotat polonezilor, însemnase practic îndepărtarea Moldovei de Sfânta Alianţă. În Transilvania, Sigismund renunţa la tron în favoarea vărului său, Andrei Bathory (de asemenea înclinat către politica polonă). În iulie 1599 Mihai Viteazul a trimis o solie la Praga pentru a cere încuviinţarea împăratului Rudolf al II-lea pentru punerea în practică a iniţiativei sale. Primind un răspuns favorabil, la sfârşitul aceluiaşi an, intră în Transilvania prin pasul Buzău cu o armată formată din români şi mercenari de diferite etnii: unguri şi secui din Ardeal, polonezi, sârbi etc. După victoria asupra lui Andrei Bathory (Bătălia de la Şelimbăr, 18/28 octombrie 1599) îşi face intrarea triumfătoare la Alba Iulia pe 1 noiembrie 1599 primind cheile fortăreţei de la episcopul Demetrius Napragy. Chiar dacă a fost recunoscut de Dietă doar ca guvernator imperial, Mihai a fost conducătorul de facto al Transilvaniei.
La 1 noiembrie 1784 a izbucnit marea Răscoală Ţărănească din Transilvania, condusă de Horea, Cloşca şi Crişan. A fost o importantă acțiune de revoltă a țărănimii iobage din Transilvania împotriva constrângerilor feudale la care era supusă. La ea au participat iobagi români, maghiari, sași de pe domeniile nobililor și statului, mineri din Munții Apuseni și ocnele din Maramureș, meșteșugari, preoți etc. Răscoala a pus în discuție statutul de tolerați în Transilvania imperială al românilor, ceea ce i-a conferit și un caracter național. A izbucnit la 1 noiembrie 1784, în satul Curechiu, Hunedoara, și s-a încheiat la sfârșitul lui decembrie 1784, când Horea și Cloșca au fost capturați de către autorități.
La 1 noiembrie 1834 a fost înfiinţată, la Iaşi, în cadrul Mănăstirii Bărboi, prima şcoală de fete din Moldova de atunci – „Institutul pentru educaţia fetelor”. Fondatorul acestei instituţii a fost cărturarul Gheorghe Asachi. Gheorghe Asachi (1788-1869) a fost poet, prozator și dramaturg român, născut la Herța, în nordul Moldovei (azi în Ucraina).
La 1 noiembrie 1918, într-o luptă aeriană din ultimele zile ale Primului Război Mondial, a murit eroic aviatorul român Ionel Nicolae Romanescu. Ionel Nicolae Romanescu s-a născut la 14 aprilie 1895, în localitatea Liege din Belgia. A rămas în istorie cu celebrul zbor cu planorul din 1908, la Craiova, aparat construit sub supravegherea profesorului de mecanică, Henri Auguste. A fost primul zbor planat în România cu un om la bord într-un aparat mai greu decât aerul și fără motor. Astfel, Ionel Nicolae Romanescu a primit titlul pentru cel mai tânăr zburător din lume din partea Federației aeronautice din Paris. În 1911, la doar 16 ani, construiește un planor demontabil, cu care face mai multe încercări de zbor în stațiunea Eforie Sud și înființează o școală particulară de planoriști.
Ionel Nicolae Romanescu se înrolează în armată ca pilot și participă la Primul Război Mondial. În 1917-1918 se refugiază la Odesa, unde a continuat cursurile de zbor. În 1918 pleacă în Franţa, unde învaţă la câteva scoli de pilotaj de război. La 1 noiembrie 1918 moare eroic în regiunea Sissonne-Rethel din nordul Franţei, în timpul unei lupte aeriene. A primit post-mortem medalia Ordinul Virtutea Militară şi Crucea de Război.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com