La 10 iulie 1466 încep lucrările de construcţie la Mănăstirea Putna, ctitorie a lui Stefan cel Mare, ridicata după cucerirea cetăţii Chilia. Conform Letopiseţelor putnene şi Cronicii moldo-polone, la 10 iulie 1466 a început zidirea bisericii Mănăstirii Putna, cea mai importantă ctitorie monastică a lui Ștefan cel Mare, concepută în plan triconc dezvoltat, cu menirea de a servi ca necropolă domnească marelui voievod și familiei sale. Lucrările au fost terminate în anul 1469, iar slujba de sfințire a avut loc la 3 septembrie. În data de 15 septembrie Ştefan cel Mare a cumpărat satul Vicovul de Sus, cu 200 de zloţi tătăreşti şi l-a dăruit Mănăstirii Putna, a cărei construcţie abia începuse, inaugurând astfel seria marilor donaţii pentru gloriosul său aşezământ religios.
La 10 iulie 1606 Simion Movilă devine domn al Moldovei. Simion Movilă a fost Domn al Munteniei din octombrie 1600 – până la 3 iulie 1601, și din august 1601 – până în august 1602. Devine domn al Moldovei pe 10 iulie 1606 şi rămâne pe tron până la 24 septembrie 1607. I-a luat locul fratelui său Ieremia Movilă în iulie 1606, după moartea acestuia, reușind să fie recunoscut și de sultan. Cât timp a fost domnitor în Moldova, a avut relații de dușmănie cu polonezii, care, încercând zadarnic să-l detroneze prin intermediul turcilor, reușesc să-l otrăvească în 1607. A fost înmormântat la Mănăstirea Sucevița.
La 10 iulie 1651 în apropierea de localitatea Beresteciko (în prezent regiunea Volyn a Ucrainei) s-a încheiat Bătălia de la Beresteciko între oastea căzăcească a lui Bogdan Hmelniţki şi cea poloneză. Oastea lui Bogdan Hmelniţki a fost înfrântă şi în septembrie acelaşi an a fost semnat Acordul de la Bila Ţerkva destul de greu pentru ucraineni.
La 10 iulie 1774 a fost semnat Tratatul de pace de la Kuciuk-Kainargi, localitate aflata în Dobrogea de sud, prin care s-a pus capăt Războiului ruso-turc început în 1769. Prevederile tratatului, contrar pretenţiilor Imperiului Rus, care cerea Oceakov-ul, întreaga Moldovă şi Muntenia (Ţara Românească), s-au mărginit în cedarea către ruşi a Kerci-ul şi Enicale, precum şi la proclamarea tătarilor din Crimeea independenţi de Turcia. După Tratatul de pace de la Kuciuc-Kainargi Moldova şi Muntenia, rămâneau sub suzeranitate turcească, însă ruşilor li se recunoştea dreptul de control şi de apărare a românilor contra abuzurilor turceşti. Ţara Românească şi Moldova sunt scutite de plata haraciului timp de doi ani. Acesta a fost începutul protectoratului rusesc în Principatele Române. Prin consulii de la Iaşi şi Bucureşti, Imperiul Rus va exercita un un amestec continuu în toate afacerile ţărilor române.
La 10 iulie 1862, la Storojineț s-a născut compozitorul, dirijorul și violonistul român, Tudor cavaler de Flondor. A fost primul fiu lui Gheorghe cavaler de Flondor şi al Isabelei Dobrowolski de Buchenthal. Viitorul compozitor a fost instruit în învățământ privat ca pianist și din 1879 până în 1883 la Cernăuți – ca violonist. După absolvirea liceului a studiat mai întâi dreptul la Universitatea din Cernăuți (1882-1884), apoi științele economice la Universitatea de Agricultură din Viena. În același timp, el s-a înscris la Academia de Muzică și Artă Dramatică cu accent pe teoria muzicii și contrapunct pentru a deveni compozitor (în perioada 1884-1888). A studiat la profesorul Robert Fuchs, care, de asemenea, a fost și profesorul tânărului George Enescu. După studiile din Viena s-a stabilit la conacul din Rogojești și a fost ales primar în Rogojești între anii 1889-1905.
Tudor cavaler de Flondor, în perioada 1899-1906, a fost vicepreședinte al Societății „Junimea” și directorul de cor și dirijor al Societății „Armonia” în Cernăuți. Tudor Flondor era în primul rând violonist, însă stăpânea și alte instrumente, cum sunt pianul, armoniul, chitara, flautul și clarinetul.
Tudor cavaler de Flondor a fost deputat al Dietei Bucovinei, apoi al Consiliului imperial din Viena (1901-1908). Flondor a compus numeroase operete române, lucrări corale, serenade, dar, de asemenea, muzică instrumentală și muzică pentru vodevilurile lui Vasile Alecsandri. În lucrările sale se recunosc ecouri muzicale ale lui Brahms și Wagner. Cea mai cunoscută compoziție a sa a fost „Moș Ciocârlan”, care s-a bucurat de un mare succes. Soția sa, Maria, era pianistă, așa că ei au continuat tradiția părinților de a organiza serate muzicale. La aceste evenimente, organizate la moșia de la Rogojești, veneau și frații lui Tudor, Iancu și Nicu Flondor.
Ultimul său cântec, „Tempi passati”, l-a scris pe patul de moarte în sanatoriul privat „Fichtenhof” din Berlin, în care a trebuit să stea din cauza unei boli grele. A decedat pe 22 iunie 1908, la ora șase după amiază.
Numele lui Tudor cavaler de Flondor a purtat o stradă din Cernăuțiul interbelic. Astăzi îi poartă numele o stradă din București, precum și Biblioteca orașului Rădăuți.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com