La 10 noiembrie 1688, la Bucureşti s-a încheiat tipărirea Bibliei în limba română. Ea a intrat în istorie ca „Biblia de la Bucureşti”, apărută prin grija şi cu cheltuiala domnitorului Șerban Cantacuzino şi a urmașului său, Constantin Brâncoveanu. „Biblia de la București” sau Biblia lui Șerban Cantacuzino este un monument al limbii române vechi şi prima traducere integrală a Bibliei în limba română. Tipărirea Bibliei de la 1688 a fost un proces complicat, care trebuia să rezolve chestiuni de limbă şi de terminologie bisericească nemaiîntâlnite până atunci. Cu șase ani înainte a fost creat un grup de cărturari responsabili de scrierea Bibliei în limba română. Ei au adunat materialele necesare, ediţii străine, traduceri parţiale în limba română. Până atunci au apărut trei mari lucrări: „Liturghierul” în română, tipărit în 1680, „Evangheliarul”, apărut pentru prima oară în spaţiul românesc în 1682, şi „Apostolul”, care a văzut lumina tiparului în 1683.
Patronul cultural al „Bibliei de la Bucureşti”, domnitorul Şerban Cantacuzino, n-a avut şansa să vadă cartea în forma finală, aceasta fiind tipărită la începutul domniei lui Constantin Brâncoveanu. Pagina de gardă a primei ediții are următorul cuprins: „Biblia, adecă Dumnezeiasca scriptură. Care s-au tălmăcit dupre limba elinească spre înţăleagerea limbii rumâneşti, la porunca Prea bunului creştin şi luminatului domn Ioan Şerban Cantacozino basarab voevod, şi cu îndemânarea dumnealui Costandin Brâncoveanul marele logofăt.
Tipăritu-s-au întâiu în scaunul Mitropoliei Bucureştilor, în vreamea păstoriei Preasfinţitului părinte Chir Theodosie, mitropolitul ţării şi exarhul laturilor. Şi pentru cea de obşte priinţă s-au dăruit neamului rumânesc, la anul de la Facerea lumii 7197, iară de la Spăsenia lumii 1688, în luna lui noiemvrie în 10 zile”.
„Biblia de la București” a avut o largă răspândire pe întregul teritoriu al României actuale, în Țara Românească, Moldova și Ardeal. Exemplare ale „Bibliei de la București” au circulat și în afara granițelor Țărilor Române. Un exemplar al ei a fost înmânat mitropolitului Dosoftei, aflat atunci în surghiun în Polonia. Un alt exemplar al acestei Biblii, care a aparținut cândva Papei Benedict al XIV (1740-1758), se află astăzi în Biblioteca Universității din Bologna.
Biblia lui Șerban Cantacuzino este pentru ortodoxia românească o carte fundamentală, care a furnizat poporului textul integral al Bibliei. Din punct de vedere literar, importanța sa este deosebită pentru dezvoltarea limbii literare române. Biblia apare în istorie ca un simbol de unitate națională, deoarece circulația sa intensă și efortul depus pentru tipărirea ei au contribuit la conservarea unității de limbă a românilor.
Istoricul Alexandru D. Xenopol spunea ca „Biblia de la București” este „cel mai însemnat monument al literaturii religioase la români, atât prin întinderea, cât și prin limba ei cea minunată”. Ilustrul istoric al literaturii române, George Călinescu, afirma că „Biblia românească (1688) reprezintă pentru poporul român ceea ce a reprezentat Biblia lui Luther pentru germani”, iar Nicolae Iorga spunea că ea este „cel dintâi document sigur de limbă literară stabilită pe înțelesul tuturor românilor”. Muzeul Naţional al Literaturii Române deține unul dintre cele mai bine conservate exemplare ale „Bibliei de la Bucureşti”.
La 10 noiembrie 1759 s-a născut Johann Christoph Friedrich Schiller, înnobilat în anul 1802 ca Friedrich von Schiller, poet şi dramaturg german, considerat unul din clasicii poeziei germane. În 1781 Schiller publică drama „Hoţii”, jucată cu succes un an mai târziu la teatrul din Mannheim, deschizându-i drumul spre celebritate. Profund romantică, povestea celor doi fraţi cu caractere diferite excelează prin ilustrarea unor pasiuni puternice pe fundalul luptei dintre două morale şi două ideologii. Spiritul revoltat al poetului are de înfruntat iniţial reticenţele autorităţilor, prin caracterului subversiv al dramei, dar succesul la public va înfrânge orice oprelişti. Datorită ideilor revoluţionare din piesa „Hoţii”, Schiller va fi numit în 1792 cetăţean de onoare al Republicii Franceze. În anii 1783-1784 este numit poet al teatrului din Mannheim, unde înscenează piesele sale „Conjuraţia lui Fiesco” şi „Intrigă şi iubire”, ultima reprezentată cu succes răsunător. În 1785 editează revista „Rheinische Thalia” şi, sub impulsul unui elan plin de optimism, scrie poezia „Către bucurie”, care va fi transpusă muzical de Beethoven în finalul Simfoniei a IX-a, devenită imn al Uniunii Europene. Friedrich von Schiller s-a stins din viaţă în 1805.
La 10 noiembrie 1887 s-a născut Elisa Leonida Zamfirescu, prima femeie inginer din Europa și prima femeie inginer din lume, cu specializarea chimie. Elisa Leonida Zamfirescu (1887-1973) a fost o ingineră și inventatoare din România, șefă a laboratoarelor Institutului Geologic al României.
La 10 noiembrie 1918 s-a încheiat Primul Război Mondial, prin semnarea Armistițiului între Germania învinsă și statele Antantei învingătoare – Marea Britanie, Franța, SUA și altele. Primul Război Mondial a devenit prima conflagrație, la care au participat 38 din cele 59 de state independente la acea vreme. La acest război au fost mobilizate 73,5 milioane persoane, dintre care 10 milioane de militari și-au pierdut viața și circa 20 milioane au fost răniți. Conflictul a avut o influență decisivă asupra istoriei secolului al XX-lea. De pe harta lumii au dispărut trei imperii: Austro-Ungar, Rus și Otoman, în schimb au apărut alte țări noi. Intenția Republicii Populare Ucrainene de a scăpa de sub influența imperială a eșuat. În continuare pe Ucraina o așteptau jugul stalinist, Foametea și cel de-al Doilea Război Mondial.
În ziua de 10 noiembrie a anului 2009 a încetat din viaţă marele actor român de teatru şi film, Gheorghe Dinică. Gheorghe Dinică (1933- 2009) a fost unul dintre cei mai importanți actori români. Cariera sa excepţională înseamnă roluri geniale interpretate în peste 90 de filme, personaje magnifice întruchipate în peste 40 de piese de teatru, prezenţe remarcabile în peste 30 de producţii pentru televiziune – piese de teatru, seriale sau telenovele. Gheorghe Dinică s-a remarcat şi prin timbrul său muzical, prin vocea sa deosebită, înregistrând mai multe piese, singur sau alături de foarte bunii săi prieteni Ştefan Iordache şi Nelu Ploieşteanu. Gheorghe Dinică a fost unic, o personalitate cu un imens talent, cu o putere de muncă fantastică, izbutind să întruchipeze cu un firesc aproape neverosimil cele mai diverse personaje.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com