La 11 septembrie 1864 s-a născut Pavlo Grabovski, poet, traducător şi luptător pentru eliberarea naţională şi socială a ucrainenilor. În 1882, pentru legăturile sale cu cercurile revoluţionare a fost exmatriculat de la Seminarul teologic din Harkiv, unde învăţa. Pentru activitatea revoluţionară Pavlo Grabovski a fost exilat în Siberia. De acolo a corespondat cu Ivan Franko şi datorită acestui fapt, în Galiţia au fost publicate unele din creaţiile sale poetice. A murit Pavlo Grabovski la 12 decembrie 1902, la Tobolsk, şi a fost înmormântat alături de decembrişti.
La 11 septembrie 1876 s-a născut Ella Negruzzi, juristă română. Ella L. Negruzzi (1876-1949) s-a manifestat în perioada interbelică ca o figură proeminentă în mișcarea feministă din România, punând bazele Asociației „Emanciparea femeii“, al cărei președinte a fost. Asociația fondată de ea a urmărit emanciparea femeii prin prisma dezvoltării acesteia în toate domeniile și ocuparea de funcții în raport cu pregătirea și capacitatea fiecăreia. Și-a concentrat atenția asupra femeilor de la sate, inițiind cercuri culturale și fondând cămine culturale unde a arătat sătencelor cum să-și organizeze gospodăria și cum să-și educe copiii. După instaurarea fascismului în Germania, Ella Negruzzi s-a manifestat ca o luptătoare împotriva războiului, făcând parte din organizația „Grupul avocaților democrați“, înființată în 1935. De asemenea, a înființat organizația „Frontul feminin” (1936), organizând numeroase întruniri și conferințe menite să contribuie la antrenarea femeilor în acțiunile pentru apărarea drepturilor lor economice, politice, sociale și culturale. S-a remarcat și în publicistică.
La 11 septembrie 1914 a decedat Mircea Constantin Demetriade, poet, dramaturg şi actor român, unul dintre primii admiratori și animatori ai mişcării simboliste românești. Asociat și inspirat de Alexandru Macedonski, Demetriade (1861-1914) și-a consolidat primele influențe romantice în jurul revistei „Literatorul”, a aceluiași Macedonski. Ulterior, prin încorporarea a numeroase elemente din lirica a doi însemnați simbolişti francezi, Charles Baudelaire şi Arthur Rimbaud, pe care, de altfel, Demetriade îi va traduce în română, ștacheta devenirii simboliste a românului a devenit mult mai ridicată. Lucrările lui Demetriade, care constau, mai ales, din poezie lirică şi drame versificate, având puternice elemente fantastice, au fost incluse adesea în programele timpului la Teatrul Naţional din Bucureşti. Oricum, aceste lucrări ale sale nu au trecut proba timpului, fiind considerate de criticii și istoricii ulteriori ai literaturii române ca fiind de importanță minoră. În decursul anilor 80 , Mircea Demetriade a avut o prietenie literară cu scriitorii Vasile Alecsandri şi Bonifaciu Florescu, editând revista literară „Analele literare”, în ale cărei pagini se regăseau un simbolism activist împletit armonios cu un nivel ridicat de erudiție literară.
La 11 septembrie 1971 a murit în urma unei boli cardiace, Nikita Hruşciov, politician comunist sovietic, lider al Partidului Comunist din fosta URSS şi fost prim-ministru al acestei ţări. A fost iniţiatorul „dezgheţului” şi a destalinizării în politica internă şi externă sovietică. La 25 februarie 1956, Hruşciov a ţinut aşa-numitul „Discurs Secret”, într-o şedinţă închisă a Congresului, limitată la delegaţii sovietici. Timp de patru ore, el a demolat reputaţia lui Stalin. Hruşciov le-a spus delegaţilor: „Stalin şi-a demonstrat într-o întreagă serie de cazuri intoleranţa, brutalitatea şi abuzul de putere … adesea alegea calea represiunii şi anihilării fizice, nu doar împotriva unor duşmani adevăraţi, ci şi împotriva unor indivizi care nu comiseseră nicio crimă împotriva partidului sau împotriva guvernului sovietic”. În timpul conducerii lui Hruşciov, s-a introdus spitalizarea forţată a celor ce prezentau „pericol social”, pentru pretinse boli mintale. N.S.Hruşciov a fost înlăturat de la putere în octombrie 1964, fiind pensionat. Şi-a scris memoriile, iar benzile de magnetofon pe care erau înregistrate acestea au fost scoase clandestin din ţară şi publicate parţial în Occident în 1970.
La 11 septembrie 2001 au avut loc atentatele din New York, numărul jertfelor fiind de peste 6.000. Au fost o serie de atacuri sinucigașe coordonate de Al-Qaeda împotriva Statelor Unite. În dimineața acelei zile, 19 teroriști Al-Qaeda au deturnat patru avioane comerciale de pasageri. Teroriștii au preluat controlul avioanelor, prăbușind două dintre ele în Turnurile Gemene ale World Trade Center din New York, omorând toate persoanele de la bord și mulți alți oameni care lucrau în clădiri.
Ambele clădiri s-au prăbușit în decurs de două ore, distrugând și avariind și alte clădiri din jur. Teroriștii au prăbușit un al treilea avion în clădirea Pentagon din Arlington, Virginia, lângă Washington. Al patrulea avion s-a prăbușit pe o câmpie de lângă Shanksville în zona rurală a statului Pennsylvania, după ce unii dintre pasageri și membrii echipajului au încercat să recâștige controlul avionului, pe care teroriștii îl îndreptaseră spre Washington. Nu au existat supraviețuitori ai zborurilor. Statele Unite au răspuns la aceste atacuri lansând un „Război împotriva terorismului”, invadând Afganistanul pentru a înlătura de la putere regimul dictatorial al Talibanilor, care adăpostea teroriști al-Qaeda.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com