La 12 ianuarie 1483 a avut loc căsătoria domniței Elena (Olena), fiica lui Ștefan cel Mare, domnul Moldovei, cu Ivan, fiul și moștenitorul marelui cneaz al Moscovei, Ivan al III-lea.
Despre domnița Elena (sau Olena Voloșanca, după cum este menționată în cronicile rusești), știm că a fost căsătorită cu cneazul rus Ivan cel Tânăr, căruia i-a dăruit un fiu, pe Dimitrie, în octombrie 1483. Ivan cel Tânăr a murit în 1490, la vârsta de doar 32 de ani, fiind bolnav tot de gută (sau „camciug la picioare”, potrivit denumirii rusești), dar moartea rapidă a tânărului cneaz a trezit multe bănuieli la Curtea din Moscova, nefiind exclusă ipoteza unei otrăviri. Medicul evreu care l-a tratat a fost trimis la moarte de țar, iar soarta domniței Elena și a fiului ei, deși o vreme liniștită, s-a schimbat radical în ultimii ani ai secolului al XV-lea, când mama și fiul au căzut în dizgrație, fiind acuzați de simpatii lituaniene și de sprijinirea unor eretici de la Moscova. După ce le-au fost retrase titlurile princiare, Elena și Dimitrie au fost întemnițați. Fiica lui Ștefan cel Mare a murit la 18 ianuarie 1505, după trei ani de temniță, și a fost înmormântată în Mănăstirea Voznesenskaia (a Înălțării) din Kremlin. Fiul ei avea să-și afle moartea tot închis, la 14 februarie 1509, fiind înmormântat alături de tatăl său, în Catedrala Arhanghelul Mihail din Moscova.
La 12 ianuarie 1669 a apărut în Franța lucrarea lui Nicolae Milescu Spătarul „Scriere a unui senior moldovean”, prima scriere a unui român publicată la Paris. Personalitate de prim rang în cultura românească şi rusă din a doua jumătate a secolului XVII — începutul secolului XVIII, Nicolae Milescu s-a născut în familia unui boier moldovean. După unii cercetători, la început el şi-a făcut studiile, se pare, la Academia slavo-greco-latină din Iaşi, apoi a continuat la Academia de pe lângă patriarhia de la Constantinopol, instituţii în care a studiat limbile slavonă, greacă veche, neogreacă, latină, turcă, arabă, apoi istoria, diverse discipline filosofice, literatura şi teologia. Întorcându-se în patrie pe la mijlocul anilor 50 ai secolului XVII, Nicolae Milescu devine o persoană influentă la curtea domnitorilor moldoveni, ajungând la rangul de spătar. După cum reiese din unele izvoare, Nicolae Milescu a participat la un complot împotriva domnului Ştefăniţă Lupu, după descoperirea căruia cărturarul a fost nevoit să părăsească ţara. După mai mulţi ani de pribegie prin Valahia, Stambul, Stockholm, Paris, în 1671 el a sosit la Moscova. În calitate de înalt dregător este numit câţiva ani mai târziu, în fruntea soliei ruseşti care a plecat în China (1675-1678), misiune diplomatică ce a contribuit la cunoaşterea reciprocă dintre ruşi şi chinezi. Nicolae Milescu s-a aflat în Rusia până la sfârşitul vieţii, ajungând să contribuie chiar şi la transformările din timpul lui Petru cel Mare (întemeietorul Imperiului Rus — 1712). Opera lui Nicolae Milescu Spătarul a căpătat o largă răspândire în manuscrise în timpul secolelor XVII-XIX în Rusia, ţările româneşti, Orientul Apropiat şi chiar în Europa Occidentală. De la sfârşitul secolului XX lucrările lui au început să fie valorificate şi tipărite la început în Rusia, apoi şi în alte ţări, mai ales cele dedicate Siberiei şi Chinei. Ele au văzut lumina tiparului şi în Republica Moldova. Însă multe din scrierile sale mai continuă să zacă în manuscris în multe biblioteci şi arhive europene.
La 12 ianuarie 1866, la Cernăuţi a încetat din viaţă Aron Pumnul, cărturar român, lingvist, filolog, participant la evenimentele Revoluţiei de la 1848 din Transilvania. După înfrângerea revoluţiei din Transilvania profesorul Aron Pumnul, ca şi alţi conducători români ardeleni, devenind duşmani ai maghiarilor, pentru a scăpa cu viaţă, au trebuit să fugă la fraţii lor de peste Carpaţi. Aron Pumnul a fost condamnat la moarte de autorităţile maghiare, iar locuinţa şi bunurile sale din Blaj au fost distruse. La început a stat ascuns în satul său natal, Cuciulata, dar la venirea soldaţilor unguri în sat, a trebuit să fugă din calea acestora. Ajuns la Bucureşti s-a cazat la un hotel, unde spre ghinionul său, era cazat şi un comisar maghiar care într-o noapte a vrut să-l ucidă, dar a scăpat ca prin minune de la moarte. În continuare, după ce a luat legătura la Bucureşti cu Nicolae Bălcescu şi I. Heliade Rădulescu (membri ai guvernului provizoriu), Aron Pumnul a fost numit comisar cu propaganda în judeţul Râmnicu Sărat, dar la scurt timp după intrarea trupelor ţariste şi otomane în Moldova a fost nevoit să se refugieze în Bucovina, la fel ca şi alţi revoluţionari ardeleni de la 1848. La Cernăuți Aron Pumnul a devenit unul dintre conducătorii mișcării de renaștere națională a românilor din Bucovina, continuând, în scris, lupta pentru drepturile românilor. A început imediat colaborarea la revista „Bucovina”.
Printre elevii lui s-a numărat Mihai Eminescu, care i-a dedicat prima sa poezie publicată – „La mormântul lui Arune Pumnul”. Aron Pumnul a alcătuit prima antologie de texte literare româneşti „Lepturariul românesc” (vol. I-VI, Viena, 1862-1865), lucrare valoroasă din punct de vedere documentar.
În ziua de 12 ianuarie 1907, la Jitomir (în prezent centru regional din Ucraina) s-a născut Serghei Koroliov, inginerul şi proiectantul-şef sovietic în timpul cursei spaţiale dintre Uniunea Sovietică şi SUA în 50-60 ai secolului trecut. El a proiectat racheta R-7, vehiculul de lansare pentru primul satelit artificial „Sputnik” și pentru primul om în spațiu, Iuri Gagarin. Serghei Koroliov a fost o victimă a epurărilor staliniste din 1938 și s-a aflat timp de 6 ani în detenție. Ca proiectant principal al programului spațial sovietic, a dezvoltat și coordonat programele Sputnik şi Vostok, precum și planurile de a trimite un om pe Lună. A murit subit la 59 de ani (1966) din cauza unor probleme de sănătate apărute în anii de detenție într-un lagăr.
La 12 ianuarie 1984, în Egipt a reînceput procesul de restaurare a marilor piramide. Cele mai cunoscute piramide sunt situate la Giza, la periferia orașului Cairo, trei dintre ele fiind încă unele dintre cele mai mari construcții create vreodată de om. Piramida lui Keops este cea mai mare piramidă din Egipt și este una dintre Cele Șapte Minuni ale lumii antice.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com