La 14 mai 1536, cu 484 de ani în urmă, umanistul, istoriograful și omul politic de origine română, Nicolaus Olahus, editează lucrarea istorică „Hungaria” – prima abordare în scris de către un român, a unităţii de neam şi a originii latine comune a muntenilor, ardelenilor şi moldovenilor.
Nicolaus Olahus (1493, Sibiu – 1568, Pojon) a fost un cleric catolic, umanist, istoriograf și om politic de origine română, care a activat în Regatul Ungariei ca arhiepiscop de Strigonium și primat al Bisericii Catolice din Ungaria, regent al Ungariei și apoi guvernator al țării. Nicolaus Olahus s-a născut la Sibiu în familia lui Stoian şi Barbara. Tatăl său, Stoian (în unele surse apare cu numele de Stefanus) Olahus, era de origine română, pribeag din Muntenia, „os de domn” din familia domnitoare a Ţării Româneşti. El a fost ofiţer în oastea lui Matei Corvin şi judecător regal la Orăștie. Mama lui Stoian, adică bunica lui Nicolaus Olahus, era sora lui Iancu de Hunedoara. Bunicul patern al lui Nicolaus Olahus a fost boierul muntean Mânzilă (Manzilla). Prin bunica sa, Nicolaus era nepot de văr al lui Matei Corvin, regele Ungariei. Mama lui Nicolaus, Barbara, era de origine presupus maghiară. Numele de familie al Barbarei era Hussar (Hunzar).
Se presupune că Nicolaus Olahus a învăţat limba tatălui său, româna, în timp ce copilărea la Sibiu, şi rudimente de limba latină. A fost trimis de timpuriu la Şcoala Capitulară din Oradea. Aici a învăţat limba latină, poezia, muzica, astronomia şi religia. La vârsta de 17 ani a intrat paj la curtea regelui Ludovic al II-lea al Ungariei (1506-1526). A învăţat astfel manierele vremii, iar după doi ani ajunge secretarul episcopului din Pécs.
După doi ani în slujba episcopului din Pécs este sfinţit şi ajunge canonic de Pécs, iar după încă patru ani ajunge canonic de Strigoniu, apoi protopop de Komarom. În tot acest timp a continuat să frecventeze Curtea Regală maghiară, iar datorită educaţiei fine şi calităţilor sale excepţionale, este luat ca secretar de către perechea regală, Ludovic al II-lea al Ungariei şi Maria de Habsburg, în luna martie 1526. În anul 1531, Carol Quintul oferă surorii sale, Maria de Habsburg, funcţia de vice-regină a Ţărilor de Jos. Aceasta va pleca spre noua sa posesiune, însoţită de Nicolaus Olahus. Stabilit la Bruxelles, Nicolaus Olahus își dă seama de gradul ridicat de cultură a societăţii din vestul Europei şi va începe să-şi completeze cunoştinţele. Tot din această perioadă datează primele contacte ale sale cu marele umanist Erasmus din Rotterdam. Cei doi umanişti nu s-au întâlnit niciodată în timpul vieţii, ei au ţinut legătura doar prin scrisori. Prietenia dintre ei a fost atât de mare, încât până la sfârşitul vieţii sale, Erasmus, de fiecare dată când mânca, punea pe masa sa un tacâm şi o farfurie în plus, pentru Nicolaus Olahus. În aceşti ani Olahus a scris poezii în limba greacă, care s-au păstrat până în zilele noastre şi a făcut traduceri din limba elenă în cea latină.
În anul 1542 Nicolaus Olahus părăseşte definitiv Ţările de Jos şi serviciul reginei Maria de Habsburg şi intră în serviciul lui Ferdinand I, la Curtea acestuia, ca secretar şi consilier însărcinat cu gestiunea treburilor cancelariatului aulic. În anul 1548 e înnobilat, primind titlul de baron.
În 1553 este numit episcop de Strigoniu şi Primat al Ungariei. Din această funcţie va încerca eliminarea abuzurilor şi înăbuşirea Reformei, pentru a întări catolicismul care începuse să fie puternic subminat de către aceasta. Nicolaus Olahus a avut un mare rol în reformarea şi ridicarea la un nivel superior al învăţământului din Ungaria. În 1554 a reorganizat şcoala pentru studii catolice de la Tyrnavia. A avut grijă să înfiinţeze şi o tipografie, în care se tipăreau cărţile necesare studiului. În această şcoală, pe lângă studii bisericeşti, învăţăceii studiau şi opere laice, ale clasicilor latini.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com
