Anul 17 e.n. A murit exilat la Tomis (în prezent Constanţa) Ovidiu, unul dintre cei mai mari poeţi ai Romei Antice (născut în anul 43 î.e.n.). În toamna anului 8 e.n. împăratul Augustus, în mod neașteptat, fără o hotărâre prealabilă a Senatului, decide exilarea lui Publius Ovidius Naso pe țărmul îndepărtat al Mării Negre. Motivele exilului sunt până astăzi învăluite de mister. Ovidiu însuși scria că motivul ar fi fost „carmen et error”, o poezie și o greșeală. Poezia incriminată este cu mare probabilitate „Ars amatoria” („Arta iubirii”), care ar fi venit în contradicție cu principiile morale stricte ale împăratului, deși această operă fusese publicată cu câțiva ani mai înainte. În „Tristia” – operă poetică scrisă în exilul de la Tomis, Ovidiu se referă și la faptul că „ar fi văzut ceva ce n-ar fi fost permis să vadă”. Cercetătorii sunt de părere că Ovidiu ar fi fost martorul scandaloaselor aventuri amoroase ale Juliei, nepoata lui Augustus. Poetul a făcut numeroase încercări, prin scrisori trimise la Roma, să obțină grația lui Augustus. Toate au rămas lipsite de succes, chiar după moartea lui Augustus, urmașul său, Tiberius, nu l-a rechemat la Roma.
Pierzând orice speranţă de a se întoarce în „oraşul veşnic”, Ovidiu a compus pentru piatra sa funerară următorul text, în forma unei scrisori trimise soției sale:
„Sub astă piatră zace Ovidiu, cântărețul
Iubirilor gingașe, răpus de-al său talent,
O, tu, ce treci pe-aice, dac-ai iubit vreodată,
Te roagă pentru dânsul: să-i fie somnul lin”.
La două mii de ani de la moartea sa, Ovidiu a fost reabilitat printr-o Hotărâre a Consiliului Municipal din Roma ca o reparaţie a prejudiciului grav adus poetului.
Anul 1784. La Sibiu, în atelierul tipografului Martin Hochmeister, a apărut „Siebenbürger Zeitung”, primul ziar de pe teritoriul actual al României. Tirajul inițial a fost de 200 de exemplare. „Siebenbürger Zeitung” a fost primul ziar din Transilvania. După 1789 publicația a fost continuată de Martin Hochmeister cel Tânăr. A apărut săptămânal, până în 1862, când s-a unit cu „Hermannstädter Zeitung”.
Anul 1833. A decedat Sfântul Serafim de Sarov. Sfântul Serafim de Sarov s-a născut la 19 iulie 1759, în oraşul Kursk din Rusia, primind la botez numele de Prohor. A rămas orfan de tată la vârsta de 3 ani. Când a împlinit 17 ani, primind binecuvântarea mamei, a plecat să îmbrăţişeze viaţa monahală la Lavra Pecerska de la Kiev. După un timp, îndrumat de Părintele Dositei din pustia Kitaev, a mers să-şi petreacă restul vieţii în Mănăstirea Sarovului. După 16 ani, primind numele de Serafim, s-a retras în pustie, într-o chiliuţă din desişul pădurii, aflată pe malul râului Sarovka, la câţiva kilometri de mănăstire. S-a întors în mănăstire în anul 1810, la cererea bătrânilor şi fiind bolnav. Împărtăşit în chilia sa, Serafim se însănătoşi grabnic în urma apariţiei Maicii Domnului, înconjurată de Sfântul Petru şi Ioan Evanghelistul, care, arătând spre cel ce zăcea în pat a zis: „El este unul dintre ai noştri“, atingând cu sceptrul sau şoldul drept al bolnavului. Revine în 1825 la chilia sa din pădure, unde a primit mii de pelerini din întreaga Rusie. În data de 2 ianuarie 1833, Sfântul Serafim de Sarov a fost găsit adormit întru Domnul în chilia sa, la rugăciune, în genunchi, cu mâinile încrucişate pe piept în faţa icoanei Maicii Domnului. Canonizarea sa a fost săvârşită în anul 1903, la 70 de ani de la trecerea la cele veşnice.
Anul 1839. Fotograful francez Louis Daguerre realizează prima fotografie a Lunii.
Anul 1882. S-a născut Ion Teodorescu-Sion, pictor și desenator român (d. 1939). În anul 1923 pictorul Ion Teodorescu-Sion a fost decorat cu Ordinul „Coroana României” cu grad de Ofițer, primind și medalia „Bene Merenti”. În același an pictorul a venit pe litoralul Mării Negre, unde s-a dedicat pictării și ilustrării acestui spațiu. Ion Theodorescu-Sion a ilustrat volumul „Satul meu” de Ion Pillat, iar ultima sa expoziție personală a avut loc în anul 1937. Victor Eftimiu l-a caracterizat astfel: „Evocări istorice sau viziuni de basme, alături de priveliști realiste, denotă o bogăție de teme, o preocupare de a nu se repeta, o varietate de subiecte care îi fac un loc aparte în plastica noastră. Departe de a fi un primitiv, el rămâne un rafinat, un exponat sincer al pământului românesc, un călător în lumi legendare, un tradiționalist cult, care știe să-și transfigureze modelele, dându-le viață, de actualitate stringentă și de profilări în eternitate”.
Anul 1959. Uniunea Sovietică lansează prima sondă spaţială, Lunik-1, care a ajuns la Lună și a orbitat în jurul Soarelui. Este prima sondă care a depășit câmpul gravitațional al Pământului.
La 2 ianuarie sunt marcate următoarele sărbători: Ziua pernelor moi, Ziua motivaţiei şi inspiraţiei, Ziua fantasticii ştiinţifice, Ziua brânzeturilor elveţiene.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com