La 22 decembrie 1790 cetatea turceasca Ismail de la Dunăre, este luată cu asalt şi capturată de armatele ruseşti comandate de Suvorov. Forțele otomane din interiorul cetății au apărat cu disperare cetatea până la capăt, refuzând ultimatumul rușilor. Garnizoana turcească era formată din 35 de mii de soldați. Dintre aceștia, circa 26.000 au fost uciși, iar 9.000 au fost luați prizonieri.
Rușii au avut aproape 4.000 de soldați morți și 6.000 de răniți. Înfrângerea a fost văzută ca o catastrofă în Imperiul Otoman, în timp ce în Rusia victoria a fost glorificată în primul imn național al țării – „Să sune tunetul victoriei!”. În 1792, prin Tratatul de la Iaşi, cetatea este cedată Turciei, care are obligația de a o demola.
La 22 decembrie 1885 fizicianul german Wilhelm Konrad Röntgen a efectuat prima radiografie, cea a mâinii soţiei sale. Savantul german a descoperit razele X pe 8 noiembrie a aceluiaşi an. Începând din 1897, radiologia era inclusă în programa de studii la majoritatea facultăţilor de medicină din ţările Europei. Totuşi la acea vreme radiologii nu cunoşteau riscul iradierii cu raze X şi nu se protejau de acţiunea acestora.
La 22 decembrie 1889 s-a născut Nichifor Crainic (pseudonimul lui Ion Dobre), eseist şi poet, director al revistei „Gândirea” (1928-1944) şi principalul teoretician al ortodoxismului autohton. Este autorul volumelor „Nostalgia Paradisului”, „Ortodoxie şi etnocraţie”.
La 22 decembrie 1889 s-a născut Nichifor Crainic (pseudonimul lui Ion Dobre), eseist şi poet, director al revistei „Gândirea” (1928-1944) şi principalul teoretician al ortodoxismului autohton. Este autorul volumelor „Nostalgia Paradisului”, „Ortodoxie şi etnocraţie”.
În ziua de 22 decembrie 1956 a încetat din viaţă Nicolae Labiş, la vârsta de numai 21 de ani, poet-simbol al anilor 50, numit de criticul Eugen Simion „buzduganul unei generaţii”. A reuşit să scoată de sub tipar plachetele de versuri „Primele iubiri” şi „Moartea căprioarei”. În poezia românească actuală, Nicolae Labiș rămâne un vis întrerupt, un „albatros ucis,” ce, asemenea războinicului furtunii aruncat „pe-un cimitir de scoici”, răsfrângea în ochiu-i stins „un nou urcuș”. Al. Piru estimează că „Dacă el însuși [Labiș] nu și-a mai putut relua zborul, o generație întreagă de poeți vor duce mai departe flacăra aprinsă de el în 1956”. Celebra poezie a lui Nicolae Labiş „Moartea căprioarei” a fost tradusă în limba ucraineană de poeta cernăuţeană, Tamara Severniuk.
La 22 decembrie 1989, Revoluţia Română a dus la schimbarea regimului comunist în ţară. După o noapte însângerată pe străzile Bucureştiului, muncitorii de la marile întreprinderi industriale au ocupat încă de dimineaţă Piaţa Universităţii. Înainte de ora 10, Nicolae Ceauşescu a convocat în sediul C.C. al PCR ultima şedinţă în care a anunţat că, datorită situaţiei extrem de grave, a preluat conducerea armatei şi a hotărât să instituie starea de necesitate în întreaga ţară. Cu puţine minute în urmă, în sediul Comitetului Central, general-colonelul Vasile Milea, ministru al apărării naţionale, a fost găsit împuşcat, Ceauşescu afirmând că a fost un trădător de ţară.
Cetăţenii – conform decretului – nu aveau voie să se întrunească în grupuri mai mari de cinci persoane. În ciuda interdicţiilor, în toată România au izbucnit proteste anticomuniste.
În capitală manifestanţii adunaţi în faţa sediului C.C. al PCR au forţat uşile şi au pătruns în clădire, determinându-l pe Ceauşescu să fugă cu un elicopter de pe acoperişul clădirii.
La orele amiezii, la radio şi televiziune s-a transmis vestea despre fuga dictatorului, ceea ce a provocat valuri de bucurie în întreaga ţară. După amiază Nicolae şi Elena Ceauşescu au fost arestaţi la Târgovişte.
Mii de români au ieşit pe străzile marilor oraşe pentru a saluta căderea regimului comunist.
În aceeaşi zi a fost constituit Frontul Salvării Naţionale. Ion Iliescu a citit la posturile de radio şi televiziune „Comunicatul către ţară al Consiliului Frontului Salvării Naţionale”, care avea principale obiective: instaurarea unui sistem democratic şi pluralist de guvernământ, organizarea de alegeri libere în luna aprilie 1990, separarea puterilor legislativă, executivă şi judecătorească în stat.
Armata a trecut de partea demonstranţilor, însă acest lucru n-a pus capăt vărsării de sânge şi în zilele următoare ale revoluţiei. Consiliul Frontului Salvării Naţionale a adresat, în cursul serii, un comunicat către ţară prin care anunţa dizolvarea tuturor structurilor de putere ale regimului comunist şi prezenta un program vizând democratizarea vieţii politice şi sociale în România.
Traian Băsescu, fost preşedinte al României, a caracterizat astfel Revoluţia din decembrie 1989: „Brutalitatea regimului a fost materializată în peste 1.142 de români împușcați, 3.200 de români răniți, 700 de români torturați. Cu toate acestea, oricare dintre milioanele de români, care au ieșit în stradă, a fost în fața gloanțelor Armatei române întoarse împotriva propriului popor. Dorința românilor de a reveni într-o Europă a valorilor, acolo de unde au fost smulși cu tancurile sovietice, a fost mult mai puternică decât teama de represiune. Este un moment în care românii au spus „nu” hotărât, cu sacrificiul vieții lor, comunismului și au revenit în familia europeană. Astăzi sunt în NATO, sunt în Europa, sunt acolo unde le este locul”.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com