La 23 noiembrie 1710 începe cea de a doua domnie în Moldova a lui Dimitrie Cantemir, un mare cărturar al umanismului românesc. Dimitrie Cantemir a fost înscăunat domn al Moldovei de către turci, însă nu cu mult după aceea, în 2 aprilie-13 aprilie 1711, noul domn-cărturar a încheiat la Luţk un tratat secret de alianţă cu ţarul Petru cel Mare, în speranţa eliberării ţării sale de sub dominaţia turcă. În politica externă Dimitrie Cantemir s-a orientat spre Rusia. S-a afirmat chiar faptul că ar fi încercat alipirea Moldovei la Imperiul Rus. A fost un adept al domniei autoritare şi s-a pronunţat împotriva transformării ţăranilor liberi în şerbi.
Dimitrie Cantemir s-a născut la 26 octombrie 1673, în localitatea Silişteni din comuna Fălciu, azi comuna Dimitrie Cantemir din judeţul Vaslui, în partea de sud a oraşului Huşi. A fost fiul lui Constantin Cantemir şi al Anei. La 15 ani a fost nevoit să plece la Constantinopol, unde a stat 17 ani, ca zălog al tatălui său pe lângă Înalta Poartă, înlocuindu-l pe Antioh, devenit ulterior domn al Moldovei. În perioada martie-aprilie 1693 , după moartea tatălui său, a fost domn al Moldovei, dar Înalta Poartă nu l-a confirmat, astfel încât s-a întors la Constantinopol pentru a-şi continua studiile. În timpul unui război turco-austriac a efectuat o călătorie în Europa Centrală, ajungând şi în Banat, la Timişoara. A avut astfel ocazia să se convingă de unitatea lingvistică a poporului român. Antioh, fratele mai mare, şi-a însuşit întreaga moştenire, lăsându-l într-o situaţie precară. S-a căsătorit cu fiica lui Şerban Cantacuzino, Casandra, care i-a dăruit doi copii, Maria şi Antioh (viitorul poet, scriitor şi diplomat rus Antioh Cantemir (1709 – 1744).
După numai un an de domnie (1710 – 1711), s-a alăturat lui Petru cel Mare în războiul ruso-turc şi a plasat Moldova sub suzeranitate rusească. După ce au fost înfrânţi de turci în Lupta de la Stănileşti – ţinutul Fălciu pe Prut, neputându-se întoarce în Moldova, a emigrat în Rusia, unde a rămas cu familia sa. A devenit consilier intim al lui Petru cel Mare şi a desfăşurat o activitate ştiinţifică rodnică. Lângă Harkov i s-a acordat un întins domeniu feudal şi a fost investit cu titlul de Principe Serenissim al Rusiei la 1 august 1711. A murit pe moşia sa Dimitrievka la Harkov în 1723 şi a fost înmormântat în Rusia. Apoi osemintele sale au fost aduse şi depuse în Biserica Trei Ierarhi din Iaşi.
La 23 noiembrie 1905 s-a născut la Cernăuţi actorul Nicolae Sireteanu. Nicolae Sireteanu (1905-1963) şi-a făcut studiile la Conservatorul de Artă Dramatică București. A activat la Teatrul Giulești din București.
La 23 noiembrie 1916, în timpul Primului Război Mondial armatele germano-austro-ungare conduse de feldmareşalul von Mackensen ocupă Bucureştiul şi Ploieştiul, după ce administraţia şi armata română au fost silite să se retragă în Moldova.
La 23 noiembrie 1920, la Cernăuţi s-a născut poetul, traducătorul şi eseistul de limbă germană Paul Celan, unul dintre reprezentanţii de seama ai modernismului. Viaţa lui Paul Celan a avut o traiectorie sinuoasă: născut la Cernăuți, într-o familie de evrei germanofoni în epoca în care această regiune făcea parte din România, a trăit în Austria, România și apoi în Franţa. A scris în limba germană și a tradus în această limbă literatură română, portugheză, rusă, engleză și franceză, iar din limba germană a tradus în românește povestirile lui Franz Kafka. A colaborat la prestigioasa revistă „Secolul 20” din România. Este considerat unul dintre marii poeți moderni ai lumii.
La 23 noiembrie 1942, la Sireţi, raionul Străşeni, Republica Moldova, s-a născut Anastasia Istrati, interpretă de muzică populară românească din Basarabia. Anastasia Istrati (1942-2016) şi-a făcut studiile la Școala de Muzică din Slobozia (1959-1963) în clasa de dirijor cor a profesorului Petre Stroiu. A fost coristă în Capela „Doina” a Filarmonicii din Chişinău în anii 1963-1966 și 1974-1975 și la Teatrul de Operă şi Balet din Chişinău în anii 1977-1981 și din 1982. A fost solistă în orchestrele de muzică populară „Mugurel” (1966-1974) și „Fluieraș” (1974-1977). Anastasia Istrate a întreprins turnee în la Budapesta, Berlin, Madrid, Bruxelles. La Radio Moldova a înregistrat melodiile „Neicuță, să nu mă uiți”, „Mie-n roșu-mi șade bine”, „Hai, poftim la mese mari” etc. În 1967 a jucat într-un film muzical realizat de Emil Loteanu. A fost distinsă cu Premiul I la un Festival de Muzică Populară de la Moscova. În 2010 Anastasiei Istrati i s-a conferit titlul onorific „Maestru în Artă”.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com