La 27 decembrie 537 a fost terminata construcţia marii catedrale ortodoxe din Constantinopol, Sfânta Sofia (Hagia Sofia). Interiorul său decorat cu mozaicuri, coloanele de marmură și acoperișul sunt de o mare valoare artistică. Biserica era atât de frumos decorata încât se spune că împăratul Iustinian ar fi exclamat: „Solomon, te-am depășit!”. Se mai spune că slujbele ținute în Sfânta Sofia erau grandioase, iar participarea la una din aceste slujbe l-a determinat pe cneazul Vladimir I al Rusiei Kieviene să opteze pentru creştinarea rușilor de către Patriarhia de Constantinopol. Ultima ceremonie creştina în această biserică a fost ținută la data de 29 august 1453, înainte de invadarea Constantinopolului de către păgânii turci. Sultanul Mahomed, cuceritorul Constantinopolului, a dat ordin ca Sfânta Sofia să fie transformată în moschee. Legenda spune că pe unul din pereții albi s-a păstrat amprenta palmei pline de sânge a sultanului. Aghia Sofia („Sfânta Înțelepciune”) a fost catedrală a Patriarhiei de Constantinopol, apoi moschee, iar astăzi este muzeu. Oficialități ale Patriarhiei Ecumenice şi ale Sfântului Scaun întreprind în ultima vreme demersuri pe lângă autorităţile turce pentru restituirea Sfintei Sofia către Biserica Ortodoxa.
La 27 decembrie 1806 Constantin Ipsilanti revine la Bucureşti. El organizează o oaste destinată să-i permită realizarea planului său de constituire a unui regat al Daciei format din Moldova, Ţara Românească şi Serbia. Constantin Ipsilanti (1760-1816) a fost domn în Moldova: 8 martie 1799 – 4 iulie 1801, octombrie – noiembrie 1806 și în Muntenia : 1 septembrie 1802 – august 1806. A mai fost administrator al Țării Românești sub ocupația rusească: 27 decembrie 1806 – 31 mai 1807 și 8-28 august 1807. A lucrat ca Principatele române să intre sub influența rusească. După ce rușii au ocupat Țările Române și Bucureștiul, a fost însărcinat cu administrarea Moldovei (octombrie — noiembrie 1806). Pentru că țara era sărăcită, iar rușii cereau tot timpul bani, el se refugiază în 1809 la Sankt Petersburg, de unde nu se mai întoarce, murind în 1816.
La 27 decembrie 1816, la Iaşi, din iniţiativa lui Gheorghe Asachi, a avut loc primul spectacol de teatru în limba română – „Mirtil şi Hloe”, pastorală într-un act. Gheorghe Asachi (născut 1 martie 1788, la Herţa – decedat la 12 noiembrie 1869) poet, prozator și dramaturg român, a fost şi un deschizător de drumuri. Una dintre cele mai importante realizări ale lui Gheorghe Asachi a fost primul spectacol de teatru, jucat de români în limba româna. Evenimentul a avut loc la Iaşi în 27 decembrie 1816, când a fost pusă în scenă pastorala „Mirtil şi Hloe” după Salomon Gessner şi Jean Pierre Clovis de Florian.
Gheorghe Asachi a tradus piesa, a desenat decorurile, a făcut regia şi a pictat cortina, o imitaţie după un desen adus de la Roma şi adaptat la realităţile din Moldova. În istoria teatrului românesc se menţionează: „Acesta înfăţişa pe Apolon cu muzele întinzând mâna Moldovei, pentru a o ridica, simbolul nefiind lipsit de frumuseţe şi de tâlc”.
În „Procuvântarea” la ediţia din 1850 a piesei, Gheorghe Asachi îşi aminteşte împrejurările acestei premiere absolute în cultura română: „Într-o epohă de străinomanie, la 1816, am fost înfiinţat un teatru de societate în casele răposatului hatman Constantin Ghica, boier generos şi iubitor de cultură. Actorii erau fii şi fiice ale acestor familii carii reprezentau piese franceze”.
La premiera din 1816 a piesei „Mirtil şi Hloe” actorii purtau frumoase costume naţionale româneşti. Anul 1816 se consideră anul înfiinţării teatrului de la Iaşi.
La 27 decembrie 1897 s-a născut Tudor Vianu, poet, estetician şi filozof român, membru al Academiei Române. Tudor Vianu (1897-1964) a fost director general al Comisiei Naţionale pentru UNESCO, director general al Bibliotecii Academiei Române, director al Teatrului Naţional din Bucureşti. A scris studii de estetică şi stilistică, memorialistică, a analizat din punct de vedere estetic fenomenul literar românesc şi universal în lucrările sale de referinţă „Arta şi frumosul” şi „Arta prozatorilor români”.
La 27 decembrie 1945 a fost creat Fondul Monetar Internaţional – instituţie specială a ONU. În prezent membri ai FMI sunt 188 de ţări ale lumii. Ucraina a aderat la FMI la 3 septembrie 1992.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com