La 28 decembrie 1612 Galileo Galilei a fost primul astronom care a observat planeta Neptun în timp ce aceasta se afla în conjuncție cu Jupiter, ceea ce l-a determinat pe savant să o catalogheze ca o stea fixă. Abia peste 234 de ani, această planetă va fi recunoscută ca atare. Neptun este a opta planetă de la Soare din sistemul solar. Numită după zeul roman al mării, este a patra planetă după diametru și a treia după masă. Neptun are o masă de 17 ori mai mare decât cea a Pământului și puțin mai mare decât masa lui Uranus, care este de 15 ori mai greu decât Pământul, dar nu la fel de dens. Neptun orbitează în jurul Soarelui la o distanță de 30,1 unități astronomice, ceea ce înseamnă că orbita sa este de aproximativ 30 de ori mai mare decât orbita Pământului.
La 28 decembrie 1895, în cafeneaua „Grand Café» din Paris a avut loc prima proiecție de film, realizată de fraţii Lumiere. Este considerată Ziua apariţiei artei cinematografice. În Ucraina primele filme au apărut în anul 1907. Din 1909 a început ecranizarea comediilor, dramelor, vodevilurilor din repertoriul şi în interpretarea actorilor de la teatrele din Ucraina. O adevărată „revoluţie” în arata cinematografică ucraineană s-a produs în anii 20 ai secolului trecut, odată cu apariţia filmelor regizate de Oleksandr Dovjenko.
Istoria cinematografiei în România a fost strâns legată, în primele decenii ale apariției sale, de cinematografia franceză. Afinitatea românilor pentru cultura franceză și legăturile strânse cu Franța au contribuit, în mod de necontestat, la aceasta. Prezența cinematograful francez a fost prima oară atestată documentar, în România, în luna mai a anului 1896. O echipă de operatori francezi ai firmei Lumière a realizat primele proiecții în București. La 27 mai 1896 a avut loc prima proiecție cinematografică din România, la cinci luni după prima proiecție publică de la Paris. La 8 iunie 1897, considerată astăzi data de naștere a cinematografiei românești, are loc premiera primelor imagini filmate în România, filmări realizate de către Paul Menu.
La 28 decembrie 1989 fizicianul Herman Oberth, inventator german născut la Sibiu, supranumit „părintele aviaţiei spaţiale”, a încetat din viaţă la vârsta de 95 de ani. S-a născut pe 25 iunie 1894, iar şcoala primară a urmat-o in localitatea natală unde a şi făcut primele sale experimente, studiind efectele imponderabilităţii şi acceleraţiei asupra corpului uman. Pasiunea pentru zborul cosmic i-a fost inspirată de cărţile lui Jules Verne, în special de volumul „De la Pământ la Lună”. Şi-a continuat studiile în Germania – la Munchen, Gottingen şi Heidelberg – la absolvire prezentând o lucrare cu tema „zborurile spaţiale”, dar care a fost respinsa pe motiv ca era utopică. În ciuda ridiculizării teoriilor sale, Herman Oberth a realizat in 1917 primul model din lume al unei rachete cu combustibil lichid şi a continuat apoi cu şi mai multa determinare să lucreze la teoriile sale revoluţionare. La 23 iulie 1930 a testat motorul de rachetă, care a funcţionat 90 de secunde, ceea ce a reprezentat un adevărat succes. În perioada cât şi-a desfăşurat activitatea la Mediaş (1935) a reuşit lansarea primei rachete cu combustibil lichid, fapt care a deschis noi perspective omenirii. Trei ani mai târziu s-a mutat în Germania, pe tot parcursul celui de-al Doilea Război Mondial familia sa având de suferit din cauza naziştilor. Cât a lucrat la Peenemunde, şi-a pus în aplicare idei mai vechi, cum ar fi combinaţia oxigenului lichid cu alcoolul şi răcirea regenerativă, astfel încât în 1944 împreuna cu echipa sa a experimentat noi modele de rachete. După război, a lucrat pentru marina italiană, la dezvoltarea unor rachete antiaeriene şi la modernizarea arsenalului armatei SUA, în Huntsville-Alabama. S-a pensionat la vârsta de 68 de ani, însă şi-a continuat studiile. Criza energetica din SUA, din 1977, l-a făcut să proiecteze o staţie eoliană. Cercetările sale acoperă o mare parte a problemelor cosmonauticii: propulsia cu combustibil lichid, racheta electrică, studiul materialelor, oglinda cosmică. În 1958 a scris o carte despre automobilul lunar. Multe din ideile sale au făcut ca omul să ajungă în spaţiul cosmic.
La 28 decembrie 1997 a încetat din viaţă pictorul român Corneliu Baba. El s-a născut la 18 noiembrie 1906, la Craiova. Aproape toate operele lui Corneliu Baba au rămas în România, abia dacă există vreun muzeu mai important din țară care să nu aibă măcar o operă de-a sa. Una dintre puținele opere din afara României este tabloul impresionist numit „Spaima”, aflat la Muzeul Szepmuveszeti din Budapesta. Printre cele mai importate opere sunt o serie de portrete care au determinat criticii să-l compare cu Francisco Goya. În portretele sale Corneliu Baba a acordat o atenție deosebită mâinilor, ca element cheie în caracterizarea personalității umane, exact ca Rembrandt și marii portretiști din școala olandeză. Corneliu Baba este cel mai mare portretist român. Își pregătea portretele, pe urmele maestrului său Rembrandt, printr-un număr uriaș de schițe ale mâinilor sau ochilor.
La 28 decembrie 2007, la vârsta de 94 de ani, a decedat cunoscuta artistă română de teatru şi film, Clody Bertola. Clody Bertola s-a născut la 12 august 1913 la Bucureşti, într-o familie catolică. Copilăria și-a petrecut-o la țară, la Chițorani, acolo unde părinții ei aveau o vie. „Era acolo un univers al meu, acela al naturii, cu care întotdeauna am fost prietenă, dar și frumusețile unei lumi care dispar odată cu copilăria. Sensul ascuns al acestor clipe m-a urmărit peste timp”, povestea Clody Bertola peste ani, amintindu-și de verile la Chițorani. A absolvit cursurile Conservatorului de Artă Dramatică. A fost actriță a Teatrului Bulandra, a jucat și la Teatrul de Comedie, Teatrul Naţional din Bucureşti şi la Teatrul Mic. Atunci când actrița avea 32 de ani și era căsătorită cu pictorul Ștefan Constantinescu, mai mare decât ea cu 15 ani, un om căruia i-a purtat toată viața o afecțiune profundă, dar alături de care nu s-a simțit împlinită, l-a părăsit. Era îndrăgostită în regizorul Liviu Ciulei, cu mult mai tânăr decât ea. „Ne înţelegeam pe plan spiritual, ne plăceau aceleaşi lucruri, mai ales discutam mult despre teatru. Toată viaţa mea cu Liviu Ciulei a fost Teatru”, va afirma actriţa Clody Bertola. Povestea lor de iubire a fost la fel de puternică şi pe scenă, unde au creat împreună spectacole care au marcat istoria teatrului. Prima lor mare realizare împreună a fost celebrul colectiv „Odeon” şi el s-a născut în 1947, la doi ani de când se cunoscuseră. Cea de a treia căsătorie a actriţei Clody Bertola a fost cu regizorul Lucian Pintilie.
Clody Bertola a avut roluri în filmele „Ciulinii Bărăganului” (1957), „Facerea lumii” (1971), „Felix şi Otilia” (1972), „Ciprian Porumbescu” (1973), „Profetul, aurul şi ardelenii” (1978). Întreaga viață a actriţei Clody Bertola – actrița care avea să-și petreacă ultimii ani în întuneric și suferință, căci pierderea vederii a ținut-o departe de scenă în ultimul deceniu, până la acea noapte de 27 spre 28 decembrie 2007, când călătoria ei pe pământ s-a încheiat – avea să aibă consistența unui scenariu de film. Clody Bertola, catolică și cu o educație desăvârșită într-un pension catolic din Franța, a lăsat în testament ca trupul să-i fie ars și cenușa împrăștiată pe dealurile din Assisi, acolo unde se află cele două frumoase catedrale, una a Sfântului Francisc și cealaltă a Sfintei Clara.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com