La 29 septembrie 1547 s-a născut Miguel de Cervantes Saavedra, romancier, poet şi dramaturg spaniol, considerat simbolul literaturii spaniole. Miguel de Cervantes (1547-1616) este cunoscut, în primul rând, ca autorul romanului „Don Quijote de la Mancha”, pe care mulți critici literari l-au considerat primul roman modern și una din cele mai valoroase opere ale literaturii universale. A fost supranumit „Principele ingeniozității”. Acest roman este capodopera literaturii spaniole. Prima parte a apărut în 1605 și s-a bucurat de un mare succes din partea publicului. În curând s-a tradus în principalele limbi europene și în prezent este una din operele cu cele mai multe traduceri din lume. La început, intenția lui Cervantes a fost de a combate popularitatea atinsă de cărțile cavalerești, satirizându-le prin povestea unui mic nobil din La Mancha care pierduse contactul cu lumea reală datorită lecturilor sale, crezându-se un cavaler în căutare de aventuri. Pentru Cervantes, stilul romanelor cavalerești era deplorabil, iar istoriile povestite absurde. Cu toate acestea, pe măsură ce opera avansa, Cervantes a trecut de la scopul său inițial la scopul de a reflecta societatea din timpul său și a medita asupra comportamentului uman.
La 29 septembrie 1812, la Cernauca de lângă Cernăuţi s-a născut Eudoxiu Hurmuzachi, istoric, politician austriac (mareșal al Ducatului Bucovinei) și patriot român, care a luptat pentru drepturile românilor din Imperiul habsburgic. Eudoxiu Hurmuzachi este descendent din vechea familie aristocrată a lui Doxachi Hurmuzachi, stabilită la Cernăuca. Tatăl său era cunoscut pentru faptul că oferea refugiu liderilor politici români transilvăneni persecutați, întrând în datorii pentru a-i putea ajuta în continuare.
După absolvirea Liceului în Cernăuți, în perioada 1830-1836 a studiat la Facultatea de Drept a Universităţii din Viena. La sfârșitul anului 1848, ministrul justiției, baronul Alexander von Bach, l-a chemat pe juristul Eudoxiu Hurmuzachi să ajute la decretarea hotărârilor luate și adoptarea regulamentelor pentru Bucovina cu cunoștințele sale speciale și locale, apoi i-a fost încredințată traducerea codului civil și codului penal din limba germană în limba română. În această perioadă Eudoxiu Hurmuzachi a devenit colaborator al ziarului politic „Bucovina”, editat la Cernăuţi în limbile română şi germană de către frații săi Gheorghe și Alexandru. În anul 1850 a fost numit de către cavalerul Anton von Schmerling, pe atunci ministru al justiției, membru al comisiei pentru elaborarea unui lexicon de terminologie juridică în limba română. El a preluat, de asemenea, examinarea manualelor românești pentru școlari utilizate în Bucovina, a tradus câțiva ani edictele și legile imperiale în limba sa maternă.
Eudoxiu Hurmuzachi a trăit, cu scurte întreruperi, mai mulți ani la Viena, practicând studii istorice privind Bucovina. I-a fost acordată permisiunea de utilizare a arhivelor imperiale, ceea ce a fost și foarte util pentru studiul său de istorie, început în 1851, la Universitatea vieneză.
A adunat documente de arhivă latine şi germane referitoare la români (din arhivele de la Viena, Pesta, Lemberg, dar şi din cele româneşti), peste 6.000 la număr, constituind fondul de documente care-i poartă numele – „Colecţia Hurmuzachi”.
În anul 1861 Eudoxiu Hurmuzachi a fost ales deputat în Dieta Bucovinei pentru județul Câmpulung Moldovenesc-Solca. La 8 februarie 1862 împăratul Franz Joseph I l-a numit adjunct al mareșalului Bucovinei Eugenie Hacman, și după demisia lui, pe data de 5 decembrie 1862, a devenit noul căpitan al țării. Politicianul a deținut această funcție cu zel și devotament față de interesele familiei imperiale austriece, Imperiului Austriac și Ducatului până în 1870.
Eudoxiu Hurmuzachi a fost membru al Societăţii Academice Române din 1872. S-a stins din viaţă la 10 mai 1874. Memoria lui a fost înveşnicită în România şi la Cernăuţi, unde activează Centrul Cultural Român „Eudoxiu Hurmuzachi”.
29 septembrie 1910, la Vața de Sus, comitatul Hunedoara (Austro-Ungaria), s-a născut părintele ieromonah și teologul român Arsenie Boca. Arsenie Boca (1910-1989) a fost stareț la Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus și apoi la Mănăstirea Prislop, unde datorită personalității sale veneau mii și mii de credincioși, fapt pentru care a fost hărțuit de Securitate. A fost unul din martirii gulagului comunist, închis la Securitatea din Brașov, dus la Canal, închis la Jilava, București, Timișoara și la Oradea. A pictat biserica din localitatea Drăgănescu. Arsenie Boca este considerat de către unii din ucenicii săi ca cel mai mare duhovnic român al secolului XX. La mormântul său de la Mânăstirea Prislop din Țara Hațegului, se perindă zilnic sute de pelerini.
La 29 septembrie 1938 a avut loc semnarea Acordului de la München. Marea Britanie, Franța și Italia recunosc cedarea regiunilor locuite de germanii sudeți din Cehia către Germania, și a celor locuite de polonezii din Cehia (regiunea Cieszyn) către Polonia.
La 29 septembrie 1941 a început tragedia de la Babin Iar. La marginea Kievului, ocupat de trupele naziste, a fost pus în funcțiune „conveierul morții”. În zilele de 29 și 30 septembrie la Babin Iar au fost exterminați 33.771 de oameni, circa 30 mii dintre care erau evrei. De la sfârșitul lunii septembrie 1941 și până în luna octombrie 1943, înainte de eliberarea Kievului, la Babin Iar au fost omorâți circa 100 mii de oameni: evrei, romi, caraimi, prizonieri sovietici, naționaliști ucraineni. Astfel Babin Iar s-a transformat în unul dintre cele mai mari locuri de exterminare în masă a oamenilor în cel de-al Doilea Război Mondial. Numai 29 de persoane s-au salvat prin minune de acest „conveier al morții”. Martorul acestei tragedii înfiorătoare, Anatoli Kuznețov, avea pe atunci 12 ani. El a descris evenimentele din toamna anului 1941 din Kiev în romanul său „Babin Iar”. Clasicul literaturii ucrainene, Mykola Bajan, a scris poemul „Babin Iar” timp de câteva zile, imediat după eliberarea Kievului în toamna anului 1943. Însă poemul a fost interzis de cenzură și a văzut lumina tiparului peste jumătate de secol. În anul 1961 a apărut cunoscutul poem „Babin Iar” de Evgheni Evtușenko. În anul 2007 Babin Iar a devenit Rezervație istorico-comemorativă de stat. Pe teritoriul ei se află cincisprezece monumente.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com