La 4 august 2003 s-a stins din viață soprana română de reputație internațională, Valentina Crețoiu. Valentina Crețoiu s-a născut la 12 martie 1909, la București. Și-a început studiile muzicale la Cernăuți, cu profesorii Conservatorului, înființat aici în perioada interbelică, pianistul Tit Tarnovschi și profesorul de teorie muzicală Alexandru Zirra, care avea să-i descopere vocea. Studiile și le-a încheiat la Conservatorul din București, unde a debutat pe scenă în 1928, oferindu-i aproape imediat un contract la Opera Română. În 21 decembrie 1930 soprana Valentina Crețoiu este prima interpretă a celor 7 lieduri pe versuri de Clement Marot, acompaniată la pian chiar de George Enescu. În 1933 câștigă o diplomă de onoare la Concursul de Canto de la Viena, urmat de o ocazie neașteptată de a cânta la București cu trupa Operei din Berlin și o altă ofertă de angajament din partea directorului operei berlineze.
Apare cu succes în toate premierele bucureştene, dar şi în titluri deja existente: „Căsătoria secretă”, „Parsifal”, „Boris Godunov”, „Lucia di Lammermoor”, „Carmen”, „Rigoletto”. Valentina Crețoiu a cântat la Opera Națională din București 31 de ani și a împărtășit una dintre cele mai frumoase povești de dragoste cu baritonul Șerban Tassian, cel care i-a și devenit soț în 1936. Era iubită și idolatrizată de Șerban Tassian care afirma: „Nu există femeie mai frumoasă, mai inteligentă şi mai dulce, cu o aleasă clasă şi cu o mare forţă de caracter, o mai dăruită fiinţă pentru artă, ca Valentina!”. Alături de baritonul Șerban Tassian și de tenorul Dinu Bădescu, Valentina Crețoiu a susținut spectacole la operele din Viena, Graz şi Linz.
A avut o voce de soprană lirico-dramatică, iar repertoriul a fost deosebit de vast, incluzând opere românești, germane, italiene, franceze, ruse, din perioada barocă până la contemporani. A cântat, de asemenea, lied și muzică vocal-simfonică, dar și operetă. A realizat un număr mare de înregistrări radiofonice. A întreprins turnee în Germania, Austria, Cehoslovacia, Bulgaria și Polonia.
Valentina Crețoiu a fost arestată la 20 iunie 1961, împreună cu alţi solişti de la Opera din Bucureşti, şi condamnată pentru „huliganism” la 7 luni închisoare corecţională. A fost eliberată la 22 ianuarie 1962. Arestarea sa s-a încadrat în acţiunea de eliminare din viaţa publică a unor personalităţi culturale interbelice. Mai mult, după eliberare, a fost obligată să participe în martie 1962 la o şedinţă publică ţinută la Opera Română în care cei arestaţi au fost „condamnaţi” pentru faptele lor, chiar de colegii de scenă.
Recunoașterea meritelor artistice ale Valentinei Crețoiu a venit abia în 2003, când, la 94 de ani, ilustrei cântărețe i-au fost înmânate însemnele Ordinului Național Steaua României, în gradul de Cavaler. În acel an soprana Valentina Crețoiu s-a stins din viață.
Toate înregistrările realizate de Valentina Crețoiu sunt păstrate în Fonoteca de aur a Radiodifuziunii Române.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com
