La 4 decembrie 1769 a murit Constantin Mavrocordat, domn fanariot al Ţărilor Române. S-a născut la 27 februarie 1711 la Constantinopol. În Țara Românească a domnit de șase ori și în Moldova de patru ori. În 1735, la un an de la fondarea primei loji masonice autohtone de către secretarul său, Anton Maria del Chiaro, întemeiază la Iași, Loja Moldova. În urma războiului ruso-turco-austriac (1736-1739), obține reunirea Olteniei la Țara Românească, prin Tratatul de la Belgrad din 1739. S-a îngrijit și de cele câteva școli existente, de cultura preoților, cărora le cerea să știe carte românească. A pus să se tipărească și cărți bisericești în românește. În 1769, în timpul ultimei domnii (în Moldova), pe când Rusia se afla în război cu Imperiul Otoman, Constantin Mavrocordat este rănit în timpul bătăliei de la Galaţi, la data de 5 noiembrie, cade prizonier și este deţinut de ruşi la Iaşi, unde moare fiind lipsit de îngrijire, de septicemie.
La 4 decembrie 1875 s-a născut Rainer Maria Rilke, important poet al liricii moderne, prozator, traducător. Rainer Maria Rilke (1875-1926) a fost un autor austriac și unul din cei mai semnificativi poeți de limbă germană. Pe lângă poezii, a scris povestiri, un roman și studii privitoare la artă și cultură. A făcut numeroase traduceri în germană din literatura și lirica altor națiuni, în special din limba franceză. Bogata sa corespondență reprezintă o componentă majoră a creației sale literare. Şase volume de corespondenţă cu personalităţile culturale ale vremii aduc mărturii importante asupra vieţii literare contemporane lui („Cartea orelor”, „Sonete către Orfeu”).
La 4 decembrie 1888 apare la Bucureşti foaia literară „Fântâna Blanduziei”, condusă de un comitet de redacţie în frunte cu Mihai Eminescu. Ziarul va apărea până pe 12 ianuarie 1890. Acest grup de publicişti şi prieteni ai lui Eminescu au hotărât scoaterea i reviste ,,Fântâna Blanduziei”, după numele piesei lui Vasile Alecsandri din 1884, revistă care avea pe frontispiciu, în stânga, semnătura facsimilată a poetului şi ca deviză, în partea dreaptă: ,,Unde vei găsi cuvântul ce exprimă adevărul”, deviză propusă de Leon Gheorghe Nicoleanu, vers din poezia lui Eminescu „Criticilor mei”, poetul fiind patronul spiritual al revistei. În primul număr al revistei Eminescu semnează articol intitulat chiar ,,Fântâna Blanduziei”. Articolul lui Mihai Eminescu, oferă o privire retrospectivă asupra crizei economice şi politice a societăţii moderne. Eminescu continuă să scrie la „Fântâna Blanduziei” încă trei articole: „Formă şi fond”, „1888” şi „Ziua de mâne”, demonstrând că încă era capabil să scrie publicistică, care ar fi deranjat pe guvernanţi şi politicieni, aşa cum o făcuse înainte de 1883. Acest lucru nu le era pe plac politicienilor şi au făcut tot posibilul ca această continuare a activităţii lui publicistice să înceteze. Eminescu reuşeşte să publice articole în revistă până la numărul 6, după care pe 3 februarie 1889 este internat la sanatoriul ,,Mărcuţa” din Bucureşti, spre surprinderea colegilor săi din redacţie. Cele două articole publicate de Eminescu în ,,România liberă” şi cele patru publicate în ,,Fântâna Blanduziei” reprezintă epilogul publicisticii eminesciene, poetul nemaiavând verva şi tonul polemic cunoscut, boala spunându-şi cuvântul.
La 4 decembrie 1917 are loc şedinţa de deschidere a Sfatului Ţării, din fosta Basarabie ţaristă. Sfatul Ţării era organul reprezentativ al populaţiei din fosta Basarabie ţaristă. În cadrul acestei prime ședințe Ion Inculeț a fost ales preşedinte. În decursul existenţei sale Sfatul Ţării s-a întrunit în două sesiuni (cu 83 de şedinţe plenare şi două şedinţe particulare). Prima sesiune a fost pregătită de Biroul de organizare al Sfatului Ţării şi s-a desfăşurat în perioada 21 noiembrie 1917 – 28 mai 1918, iar cea de-a doua sesiune a fost convocată prin Înalt Decret Regal, ţinându-şi lucrările între 25-27 noiembrie 1918.
La 4 decembrie 1987 a încetat din viaţă filosoful şi eseistul român, Constantin Noica, membru titular post-mortem al Academiei Române. Constantin Noica s-a născut la 12 iulie 1909, în localitatea Vităneşti, judeţul Teleorman. Din octombrie 1940 a activat la Berlin în calitate de referent de filosofie la Institutul Româno-German. În capitala Germaniei Constantin Noica s-a aflat până în 1944. A participat de mai multe ori la seminarul de filosofie al profesorului Martin Heidegger, împreună cu un alt filosof român, Alexandru Dragomir. Concomitent editează patru dintre cursurile universitare ale lui Nae Ionescu și anuarul „Isvoare de Filosofie”. În perioada 1949 – 1958 Constantin Noica îşi are domiciliu obligatoriu la Câmpulung-Muscel. Aici el și-a conturat ideea filosofică proprie și totodată și-a trasat principalele coordonate ale filosofiei sale de mai târziu. În 1958 Constantin Noica este arestat, anchetat și condamnat la 25 de ani de muncă silnică cu confiscarea întregii averi. Alături de el vor fi arestați toți participanții la seminariile private, organizate de Noica la Câmpulung, iar lotul lor va purta la proces numele de „grupul Noica”.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com