La 10 august Bucovina îndurerată l-a petrecut pe ultimul drum pe poetul Vasile Tărâţeanu, membru de onoare al Academiei Române. Serviciul funerar a avut loc la Catedrala Mitropolitană Pogorârea Sfântului Duh din Cernăuţi, fiind oficiat de un sobor de preoţi din Cernăuţi şi România – de la Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor. Sub cupola acestui locaş sfânt, atât de semnificativ pentru românii nord-bucovineni, cu ani în urmă anume Vasile Tărâţeanu a organizat un parastas întru pomenirea lui Mihai Eminescu, poetul nostru naţional.
Acum clopotele Catedralei bat întru deschiderea porţii cerului pentru sufletul mărinimos al lui Vasile Tărâţeanu. Au venit să aprindă o lumânare şi să cinstească memoria poetului cernăuţean prieteni şi foşti colegi, admiratori ai talentului său şi, desigur, îndrumători de-ai săi. Îl deplânge nordul Bucovinei, România, Moldova. Personalităţi cu renume, intelectuali şi oameni simpli.
Domnul Ionică Semeniuc din Hruşăuţi, care în decursul a mai bine de trei decenii participă la majoritatea acţiunilor de suflet, organizate de toate societăţile naţional-culturale româneşti din regiune, îşi aminteşte cum l-a primit pe Vasile Tărâţeanu, ca pe unul dintre cei mai onoraţi şi scumpi oaspeţi, în casa sa bătrânească, transformată într-un „muzeu al satului”.
– A venit la mine vara trecută, şi a rămas încântat de exponatele pe care le-am adunat. M-a încurajat şi ori de câte ori stăteam cu el de vorbă, primeam o mare plăcere, o energie spirituală. Vasile Tărâţeanu a susţinut întregul nostru sat, când s-a pus problema ridicării unei biserici. A vorbit despre dorinţa populaţiei Hruşăuţiului în birouri mari de la Bucureşti şi cu ajutorul primit din România în satul nostru a fost construită una dintre cele mai frumoase biserici din ţinutul bucovinean.
Veteranul învăţământului public din Cernăuţi, Ştefan Lazarovici, a accentuat că Vasile Tărâţeanu i-a fost elev.
– Vasile Tărâţeanu a venit după şapte clase, terminate la Şcoala din satul său natal Sinăuţii de Jos, în clasa a opta la Şcoala medie nr. 10 din Cernăuţi. Eram pe atunci tânăr pedagog şi dirigintele acestei clase. A fost un elev activ, energic, cu iniţiativă. Aceste calităţi le-a demonstrat pe parcursul întregii vieţi.
Fostul inginer-economist, Gheorghe Visoţchi, a învăţat la Şcoala de la Roşa în aceeaşi clasă cu Vasile Tărâţeanu.
– Am fost colegi de clasă. Eram încântaţi de felul cum el declama poezii. Ne miram de unde lua atâta energie. Aşa energic, ferm, tare pe poziţiile sale va rămâne în amintirile noastre, spune domnul Gheorghe.
Aproape toţi scriitorii români din nordul Bucovinei şi-au făcut studiile la Universitatea cernăuţeană. Şi Vasile Tărâţeanu, de asemenea. Coleg de facultate cu regretatul poet a fost Nicolae Mintencu, profesor de română la Şcoala medie din Voloca, învăţător emerit din Ucraina, rapsod popular şi poet.
– La facultate Vasile Tărâţeanu se evidenţia prin erudiţia sa şi-l consideram deja poet. Fiind angajat la „Zorile Bucovinei”, el a scris primul articol despre mine ca artist amator, interpret de cântece populare. Păstrez în arhiva mea acel număr de ziar, îngălbenit de vreme, care valorează pentru mine la fel ca şi diplomele primite la concursurile internaţionale de folclor, afirmă domnul Nicolae.
Copleşit de emoţii şi cu lacrimi în ochi a venit de la Chişinău să-şi ia rămas bun de la fidelul său prieten, Mihai Morăraş, originar din suburbia Roşa a Cernăuţiului.
– Vasile Tărâţeanu a fost nu pur şi simplu poet, el a fost un drapel al românismului şi sub aceste flamuri ne-a adunat şi pe noi toţi. Drumul unui stegar este un drum greu şi Vasile Tărâţeanu le-a îndurat pe toate, a depăşit obstacole, demonstrând că este un adevărat luptător al cauzei naţionale.
– A păşit în nemurire bunul meu prieten Vasilică, spune cu mare regret poetul de limba rusă din Bucovina, Vitalii Demcenko. Am trăit şi ne-am înţeles ca fraţii. M-a invitat în casa sa părintească din Sinăuţi. Am tradus din creaţia sa poetică. A fost un poet luminos. În versurile sale predomină tema iubirii de neam. Este o temă sfântă pentru orice om de litere, indiferent în ce limbă el scrie…
Vasile Tărâţeanu deseori venea cu idei, propuneri, sfaturi şi în colectivul de creaţie al publicaţiei „Libertatea Cuvântului”. Mihai Grosu, redactor-şef, menţionează:
– De la prima mea întâlnire cu Vasile Tărâţeanu am aflat că el a învăţat la Şcoala de la Roşa, în perioada când acolo era elev şi tatăl meu, originar din această suburbie. Vasile Tărâţeanu s-a consacrat totalmente culturii româneşti, cauzei românilor din regiune. Ca jurnalist îi încuraja pe colegii mai tineri, îi susţinea. Putem spune că a fost un prieten şi un cititor exigent al ziarului „Libertatea Cuvântului”. A lăsat în urma lui o amintire frumoasă…
După încheierea slujbei, în numele slujitorilor altarului a luat cuvântul protosinghelul Dosoftei Dijmărescu, exarh cultural al Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor, vieţuitor al Mănăstirii Putna, care a menţionat că la Vasile Tărâţeanu între inimă şi cuvânt niciodată n-a fost o distanţă mare. Tema universală a dragostei de neam a fost în creaţia lui deosebită, a fost ca o spovedanie. Vasile Tărâţeanu a colindat în lung şi-n lat România, ţinuturile unde trăiesc românii. A mers acolo cu dragostea faţă de neamul românesc. Să se odihnească în pace, căci omul când pleacă la ceruri, are nevoie de pace.
A plâns cu mare durere în suflet, alături de familia lui Vasile Tărâţeanu, distinsul academician de la Chişinău, Mihai Cimpoi. El a recunoscut că plecarea la cele veşnice a lui Vasile Tărâţeanu creează un gol imens care nu poate fi completat de nimeni.
– Vasile Tărâţeanu a fost un om al cetăţii, în adevăratul sens al acestui cuvânt, precum au fost Alexe Mateevici, Grigore Vieru, Nicolae Dabija, cu care se va întâlni în ceruri, a subliniat Mihai Cimpoi.
Reprezentantul Consulatului General al României la Cernăuţi, Laurenţiu Claudiu Ciocan, a dat citire condoleanţelor din partea Ministerului de Externe al României, Departamentului pentru Românii de Pretutindeni, Consulatului General al României la Cernăuţi, în care sunt apreciate meritele lui Vasile Tărâţeanu în faţa Comunităţii româneşti din Ucraina şi nu numai.
Poetul şi criticul literar Ştefan Hostiuc, a accentuat că trecerea în nemurire a lui Vasile Tărâţeanu este o pierdere grea pentru literele române.
…Poetul Vasile Tărâţeanu, membru de onoare al Academiei Române, nu se va mai apleca asupra foii de hârtie, căutând cuvântul potrivit pentru imagini proaspete. Nu va mai trece pe la Palatul Naţional al Românilor din Cernăuţi, nu se va aşeza la biroul său de la Centrul Cultural Român „Eudoxiu Hurmuzachi”, nu va poposi în colectivele de creaţie din regiune. Dar, totuşi, va continua să rămână un bun prieten al lor. Amintirea despre el poartă o mare energie, la fel ca şi chipul luminos al celui care a fost Vasile Tărâţeanu.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com