Candelele aprinse de lângă icoane
Se sting încet în ceara lor topită
Și fumul cenușiu se-mprăștie prin lăcașe,
Amenințând, că viața ni-i sfârșită.
Și ceara limpede rămasă în candele
E ca o lacrimă din ochii Maicii Sfinte,
Ce se prelinge pe obrazul alb și neted,
Căzând peste noi curată și fierbinte.
O, Doamne, ce în lume se întâmplă,
Căci prin biserici nici lumina nu-i lumină?!
Este distrugere, e întuneric și ocară,
Lăcașuri sfinte prefăcute în ruină.
Acum arma de război are putere
Și vai și-amar de omul trădător,
Care îți pune arma sa la creștet,
Ori trage fără milă în popor.
E în putere și-i în slavă satanismul,
El bântuie și-i semănat pe-acest pământ.
Credința dreaptă e călcată în picioare,
Au dărâmat și au distrus Lăcașul Sfânt.
Daria APOPII
Vancicăuți
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com