Teodor NEBORAC
Dor
Lui Ion Druţă
Mi-i dor de o căsuţă ţărănească,
La mijloc ori la margine sat,
Căci vine încă dorul să-mi hrănească
Un cântec de vatră necântat.
Un cântec despre glia mea străbună,
Cu slove tâlcuite, bătrâneşti,
Ţesute iscusit cu fir de lână
Pe canavaua vechilor poveşti.
Mi-i drag să văd în prag de sărbătoare
Lumini aprinse în adânc de nopţi,
Şi cum lucrează-n casă mic şi mare,
De la bunică până la nepoţi.
C-apoi această muncă înnoptată,
Ce-i moştenită încă din bătrâni,
Să se prefacă-n dragoste curată
Şi-n călduroasă strângere de mâini.