Mircea LUTIC
VESTEA CRĂCIUNULUI
Acum, în zorul iernii, când în opal e glia
Şi firea se-nlumină în viers religios,
E ceasul când ne intră în case bucuria
Că-n Betleem se naşte a lumii Miel – Hristos.
În giulgiuri de luceferi îngerii-L înfăşoară,
Din răsărituri magii cu-alese daruri vin
La ieslea-mpărătească – ca-n veac, întâia oară –
Să îngenunche iarăşi cu ramuri de măslin.
Flori dalbe la ferestre, jerbe de-argint în slavă
Într-un îngân al tainei duc veste peste tot
Că,-n marea Sa iubire de oameni, Savaot
Împlină un mister între misteruri,
Cu largi răsfrângeri pe pământ şi-n ceruri:
Trimite-le chiar Fiu-Şi drept jertfă de izbavă.
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com