Vasile LEVIŢCHI
LA CULES DE STELE
Ceru-i o câmpie,
Stele-au răsărit.
Una-mi poartă mie
Visul ne-mplinit.
Fost-a-n în lan de stele
Un cumplit prăpăd.
Caut printre ele –
Una n-o mai văd.
Cum răsar într-una
Cu-nfloriri de foc,
Mie – măcar una
Mi-ar rodi noroc!
Şi să nu-mi prefacă
Noaptea-n veşnicii,
Licărind oleacă…
Cine-a zis că-s vii?
Vii – de azi pe mâine.
Cad atât de des…
Care mai rămâne
Bună de cules?
Inima mi-o-ngheaţă
Când răsar şi pier.
Ah, spre dimineaţă
Aş porni prin cer.
La cules de stele!
Bune-ar fi de strâns!
Ochi-i urc spre ele –
După una-am plâns.
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com