Ilie Tudor ZEGREA
TÂRZIU TRAGE CLOPOTUL DE PÂCLĂ
În memoria mamei
Târziu trage clopotul de pâclă
Şi toamna, ghemuită, stă sub uşă.
Odinioară te vedeam tăcută
Plutind prin zodii triste, de cenuşă,
Cum decupai din carnea mea suflarea –
Proprietara zilelor pierdute –
Trecând la cheltuieli înstrăinarea
Ce dă în plâns şi-ar vrea să mă sărute.
Să cer iertare cui? Din veacuri sparte
Un ţipăt răguşit ţintuieşte
Din capătul privirii ce desparte
Iarna de tot de gândul ce greşeşte.
Copil cândva, strâng visele-n batistă,
Şi-ngenunchez în şoapta ce mă cheamă,
Şi încerc să spăl, în seara asta tristă,
Picioarele unui cuvânt doar: MAMĂ.
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com