Către aniversarea a 171-a a naşterii lui Mihai Eminescu
„Subiectul tradiţional şi romantic „M. Eminescu şi Bucovina”, abordat în permanenţă, pe parcurs de peste un secol, ca obiect de studiu istorico-literar sau pur şi simplu ca prilej de meditaţie şi de reverii sentimentale, nu s-a învechit nici pe departe odată cu trecerea timpului peste vârf de mileniu. Dimpotrivă, în zilele noastre el (acest subiect) depăşeşte parametrii vechi, istorici, tradiţionali, determinaţi de unele date sau evenimente din viaţa poetului (anii de şcoală primară, de gimnaziu, revenirile sale la Cernăuţi în repetate rânduri: 1869, 1871, 1875, 1885 ş.a.) sau de primele sale poezii („La mormântul lui Aron Pumnul”, „La Bucovina”, 1866)”. Grigore BOSTAN
Vasile LEVIŢCHI
CUVÂNT PENTRU LUCEAFĂR
Teii vechi din Bucovina
te-au văzut, te ştiu, te simt
şi-nfloresc, a câta oară,
prin pădurea de argint.
Teii mari, străjeri de drumuri,
te-mbiau la umbra deasă,
când mi-ai cunoscut meleagul,
când porneai pe jos acasă.
Codrii se mai ţin şi-acuma
şi te-ndeamnă să rămâi,
să te culci lângă izvoare
şi cu braţul căpătâi,
să cutreieri dus pe gânduri
prin desişul de făget,
îngânat de glas de ape,
ca pe-atunci fiind băiet.
O, de-ai şti ce multe zâne
te-ndrăgiră pe la noi!
Toate-ţi poartă-n suflet chipul,
umbra ochilor vioi,
glasul tău l-ascultă-n versuri
cum le murmuri, cum le-ngâni,
cartea ta, înfiorate,
şi-o apasă peste sâni.
Graiul nostru-n ţesătura-i
are flori din graiul tău,
de la tine-nvaţă-a-şi spune
dorul fiece flăcău,
şi cu cât se-nşiră anii
de când nu mai eşti pribeag,
tot mai tânăr, mai al nostru,
tu ne eşti aşa de drag!
Te simţim atât de-aproape
lângă noi, deşi departe,
tu, Luceafăr de lumină,
peste vremuri, peste moarte!
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com