Vasile LEVIŢCHI
MAI TÂRZIU CU O VIAŢĂ
Teama că întârzii vine târziu,
Nisip de aur clipele curg în risipă.
Plătită cu ani de zbucium pustiu
Întârzierea de-o clipă.
Graba că-ntârzii te prinde oricum
Ca o hienă domestică să te devore.
Deşeuri de viaţă zvârlite în drum
Preatârziile tale zile şi ore.
S-ar grăbi morţii la judecată –
Întârzie trâmbiţa ce-i va trezi.
Grăbită şi roata mereu inventată.
Sisif întârzie la schimbul de zi.
Îţi cântă norocul. Cântă, nu iartă…
N-a fost să fie… Vechiul refren.
La marea-ntâlnire cu biata soartă
Întârzii stupid, cum întârzii la tren.
O şansă momentul pornirii, supremul,
Să te prinzi de o bară, de-o scară…
Întârziere de-o viaţă la trenul ce
Nici n-o să plece vreodată din gară.
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com