Elena MARIŢA
TE-NTOARCE
Din caierul lumii imens,
Din pietre, din flori,
Din răstoace,
Din iureşul fără de sens
Te toarce, Lumină, te toarce.
Cu firul fierbinte subţire
Îmi deapănă-ncet în neştire
Tăcute-ntâmplări tremurate
În care nu pot să mai plâng,
Mâinile tale-ngheţate
La pieptul meu să le strâng.
Te toarce, Lumină, te toarce…
Din caierul lumii imens,
Prin fulgerul, tunetul care
Auzul şi văzul le-au şters –
În viaţa mea fără de sens
Te-ntoarce, Măicuţo, te-ntoarce.
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com